Poate încă vă întrebați de ce am inserat între primul articol despre NeConferința Restart Education 2017 și cel prezent, un articol despre Știința Individualului.

Vă voi spune că, atât pe parcursul evenimentului cât și după, m-a obsedat un grup de întrebări care au apărut și în prima parte a zilei și în cele două discuții tip Open Space la care am participat și chiar ca teme de dezbateri.

În toate s-a subliniat necesitatea ca educația și sistemul de educație să se schimbe pentru a răspunde noilor provocări ale lumii din jur, pentru a crea o resursă umană cu alte competențe și abilități decât acum 20 – 50 – 100 de ani.

În primul Open Space s-a discutat despre resursele de care au nevoie educatorii – profesori și părinți, formatori de adulți, mentori etc. pentru a pregăti mai bine în special copiii și tinerii – inclusiv despre programele de formare și dezvoltare individuală ale formatorilor, în cel de al doilea s-a discutat despre cum formăm competențele secolului 21 în sistemul de educație din România.

Mulți au criticat cadrele didactice care nu doresc să evolueze, să învețe să lucreze altfel – desigur că nu pe toți, ci doar pe aceia care rămân la formulele cunoscute și refuză să se schimbe și să schimbe modul în care lucrează și/sau se poartă.

Iar întrebările au fost:

– Ce facem cu cei care refuză să evolueze și să învețe? Îi dăm afară? Cum facem să selectăm la intrarea în sistem oameni mai buni, cu pasiune pentru meserie și cu toate calitățile cerute pentru a putea învăța permanent și evolua o dată cu schimbarea societății? Cum îi formăm de la bun început și cum îi sprijinim pe parcurs?

Desigur, s-a discutat și despre sistem, metode etc.

Dar noi am simțit nevoia să punem un accent mai puternic pe nevoia schimbării radicale de paradigmă despre care tot vorbesc (de mult) cercetători și experți în educație din multe țări ale lumii – oricâtă presiune ai pune doar pe cadrele didactice, nu poți avea rezultate foarte bune dacă nu schimbi mentalitatea și conceptele pe baza cărora funcționează întregul sistem – așa cum probabil ați înțeles din articolul anterior și, cum au înțeles mai bine cei care au urmărit întregul discurs al lui Todd Rose* despre Știința Individualului, în care el (alături de alți susținători ai abordării centrate pe individ), subliniază importanța renunțării la standardizarea totală, a luării în considerare și a mediului în care trăiește copilul/ tânărul (familia, mediu social, cultura școlii în care învață, modelele de adulți cu care interacționează)

* https://www.youtube.com/watch?v=_cMXWcME_vQ – Todd Rose: “The End of Average” (Sfârșitul mediei) | Talks at Google

Și, așa cum sublinia Rose, nu poți folosi nici o ”formulă magică” care să se potrivească tuturor. Pentru cei care nu au văzut încă discursul (video) ci doar imaginile creierelor (reproduse în articolul anterior), vă spunem acum că este vorba despre imaginile unor creiere care memorează ceva (cu succes), iar zonele luminoase sunt cele utilizate în această activitate – zonele diferă, pentru că fiecare individ are propriul stil (vizual, auditiv etc.) și propria strategie de învățare și memorare și nici unul nu seamănă cu altul…

Deci omul mediu sau ”creierul mediu” nu există în realitate!

Nu poți croi un sistem care să se adreseze cu succes unei ”medii” ne-reale.

Și, mai ales, nu în economia secolului 21, care cere alte competențe.

Dar, să revenim la eveniment.

Ieri am primit de la organizatori și fotografiile surprinse în timpul evenimentului, pe care le puteți vedea pe pagina Restart în Educație – https://www.facebook.com/restartineducatie/ și pe pagina talentatului fotograf, Bogdan Grigore:

https://www.facebook.com/bogdan.grigore/media_set?set=a.10155458327861807.1073741979.628581806&type=3&pnref=story

Va mai trebui să așteptăm câteva zile până vom primi de la organizatori o sinteză a contribuțiilor participanților la ateliere și evenimentele Open Space, consemnate de vrednicii monitori din partea organizatorilor – și promitem să revenim atunci cu mai multe detalii.

Eu, care am dorit să fiu participant activ la aceste panel-uri interactive, nu am izbutit să iau notițe, așa că vă voi povesti doar fragmentar despre temele de discuții.

În prima parte a zilei au mai avut loc 5 ateliere, susținute de reprezentanți a cinci organizații – un atelier susținute de cei de la Cercetașii României, un altul despre proiectul Teach for Romania, un atelier cu titlul Copilul de azi, adultul de mâine, un atelier despre Abilitățile de viață și cel la care am participat și eu, despre Sociocrație.03, susținut de un tânăr student-profesor de la Universitatea Alternativă.

Gazdele atelierelor au prezentat modul în care își pun în practică valorile pe care le susțin, cei care au ales să fie prezenți la atelierul respectiv au participat la experimentele propuse și au lucrat mult și cu entuziasm în toate aceste ateliere, astfel că atmosfera în timpul prânzului frugal a fost animată, iar participanții au început să lege discuții despre idei de proiecte viitoare – unul din marile beneficii ale participării la un astfel de eveniment.

În timpul prânzului, participanții au avut posibilitatea să înscrie teme de dezbatere, iar ceilalți au putut vota temele la care vor să participe, astfel încât, la reluarea lucrărilor, organizatorii au putut selecta dintre temele propuse 14 teme – cele mai votate – câte șapte teme pentru fiecare sesiune Open Space.

Iată temele care au întrunit interesul participanților și care s-au derulat după-amiază:

– Escape room educativ pentru copii

– Lean Start-up – fă eficient, eficace și sustenabil

– Educație STEAM (științe și matematică)

– Educație pentru viață conștientă

– Educația în 2050, 2100 și mai departe

– Cum găsești profesori/ învățători de calitate?

– Centrul de resurse pentru educatori (dascăli, profesori, traineri etc.). Cum putem facilita accesul educatorilor la diferite resurse pe tematici, idei, site-uri etc.?

– Ora de educație rutieră în București și în țară

– Profesori de educație civică, factori de schimbare. Cum se pot susține astfel de programe?

– Educația în comunități sărace – metode inovative

– Ateliere de valori în școli

– Prima școală democratică în România – lecții învățate despre cum se poate și mai bine

– Dezvoltarea competențelor Secolului 21 în școlile din România

După cum vedeți, temele au fost diverse – unele au prezentat modele de intervenție și au strâns opinii și propuneri, altele au fost dezbateri libere, cu contribuții ale tuturor participanților la tema propusă.

Așa cum v-am spus la început, eu am participat la cele marcate cu litere bold.

Sper de asemenea și că am pus bazele unor colaborări viitoare pentru cercetare, dezvoltarea de centre de resurse și programe de formare concrete.

Și, mă gândesc că am putea folosi metodele din Sociocrație – așa cum s-a făcut în 2009-2010 și în cadrul proiectului Spre calitate și leadership în învățământul superior românesc din România 2025 – pentru a găsi împreună soluțiile viabile pentru educația preuniversitară. Cu diferența că, sperăm ca viziunea comună să fie și pusă în aplicare la timp!

Cam atât pentru acum, restul vă vom mai povesti când primim materialele de la organizatori.