În articolul de ieri v-am vorbit despre cartea biofizicianului, Doctor în bio-etică Virgiliu Gheorghe – Efectele micului ecran asupra minții copilului.
Astăzi ne-am propus să vă redăm un alt scurt fragment, care pornește de la întrebarea fundamentală a cărții – cea formulată în titlul acestui articol și al unuia dintre primele capitole ale cărții – Poate vizionarea TV să afecteze structural dezvoltarea creierului?
”În cadrul unei conferințe naționale desfășurate în SUA, la care au participat peste 300 de profesori experimentați, majoritatea celor prezenți au afirmat că ”durata pe care elevii sunt capabili să-și concentreze atenția este notabil mai mică; cititul, scrisul și capacitatea de comunicare orală se arată a fi în declin – chiar și în mediile cele mai bune”. (Healey, 1990) ”Recentele rezultate ale Institutului Național de Evaluare a Progresului Educațional din America (NAEP) au indicat apariția unor importante deficiențe în ceea ce privește capacitățile cognitive de un nivel superior, mai cu seamă cele necesare pentru o înțelegere profundă a textului scris, în matematică și în științe. (…) Efectele acestor tendințe, universal observate, au început să devină evidente chiar și în cele mai bune colegii.
Astfel că profesorii au găsit de cuviință să coboare nivelul sarcinilor pentru scris, citit, precum și așteptările în ceea ce privește gândirea analitică. Însă, în ciuda efortului depus de profesorii școlilor elementare și ai liceelor pentru îmbunătățirea programei, elevii nu arată vreun câștig vizibil în deprinderile (de gândire) de ordin superior.
”Ce se întâmplă cu noile generații?” se întreabă profesorii, părinții și cercetătorii fenomenului. Cum putem explica scăderea capacității de a asculta, de a vorbi, de a citi, de a scrie, de a raționa în mod logic și de a gândi analitic, de a rezolva probleme, de a gândi, în general? Cum poate fi explicată prăbușirea tuturor indicilor ce privesc succesul școlar, învățarea etc.?
”Este de neconceput să credem că majoritatea profesorilor au devenit brusc atât de slabi”, spune Jane Healy. Mulți dintre aceștia, educatori buni și devotați, prin mâinile cărora au trecut zeci de generații, declară astăzi cu certitudine că metodele verificate și valabile nu mai au efectul scontat”. (Healy, 1990)
Ceva se întâmplă cu copiii zilelor noastre. Nu numai că metodele vechi nu mai dau rezultate, dar nici cele mai noi inovații în domeniul metodologiilor de predare nu asigură rezultatele așteptate. Nu se poate susține faptul că majoritatea copiilor nu mai vor să învețe, deoarece mulți dintre ei urmează chiar tratamente medicale pentru creșterea succesului școlar sau urmează cursuri pentru recuperarea deficiențelor/ Mai curând, ei nu mai pot învăța și avea aceleași rezultate ca ale tinerilor de acum câteva generații, pentru că nu-i mai ajută mintea. Devin copiii mai puțin inteligenți? ”Pot oare, schimbările survenite în abilitățile intelectuale să reflecte schimbări în însăși dezvoltarea creierului? Se întreabă din nou cercetătorii fenomenului. Ce se întâmplă, practic, cu creierul copiilor și al tinerilor în societăți mediatizate? Ce rol au vizionarea TV și calculatorul în apariția acestui fenomen?
Rolul mediului în dezvoltarea structurală a creierului
Cercetările arată că experiența mediului în care crește copilul joacă un rol esențial în dezvoltarea structurală a cortexului.
Odată cu experiența și învățarea, se dezvoltă conexiunile neuronale. Creierul se schimbă încontinuu, spune Dr. Diamond. ”Ceea ce face copilul în fiecare zi, modul în care gândesște, felul în care comunică, ceea ce învață, stimulii care îi atrag atenția, toate acestea au puterea de a-i modifica structura creierului. Nu numai că schimbă modul în care creierul este folosit (schimbări funcționale), dar cauzează, de asemenea, și modificări structurale în sistemele traseelor neuronale.” (Healy, 1990)
O privare de stimulii corespunzători va avea consecințe dramatice asupra minții tinere ușor maleabile (1). Spre exemplu, au fost observate două grupe de copii pe o perioadă îndelungată. Din prima grupă făceau parte copii crescuți în mediul familial, care au avut o experiență de viață obișnuită, în condițiile unei familii normale. Cealaltă grupă era alcătuită din copii crescuți în săli de spitale, în orfelinate sau claustrați în camere întunecoase, privați de stimuli sau provocările unui mediu uman și natural normal – persoane care să le acorde atenție, dragoste, dialog, contactul cu natura, jocuri etc. Observațiile făcute au arătat că acei copiii care au petrecut câțiva ani în astfel de locuri sărace în experiențe de viață, cu toate că la naștere erau normali din punct de vedere neurologic, după câțiva ani au ajuns la un grad de înapoiere mentală similar unei ne-dezvoltării structurale a encefalului (congenitală sau cauzată de anumite boli sau accidente).
Creierul, ca și întregul organism, are nevoie să se hrănească pentru a se dezvolta normal. Hrana creierului sunt însă stimulii mediului, provocările existențiale și mentale pe care le întâmpină omul nu numai în primii ani de viață, ci chiar în pântecele mamei. Dacă aceste experiențe sunt sărace, atunci și creierul va fi mai slab dezvoltat., deci incapabil de a se adapta, de a face față noilor provocări, de a gândi și de a rezolva problemele cu care se confruntă. Stimulii sau experiențele pe care trebuie să le întâmpine un copil este necesar să aibă anumite caracteristici pentru a constitui hrana corespunzătoare dată la timpul potrivit.
Care este diferența dintre stimularea normală a creierului unui copil dezvoltat într-un mediu familial suportiv și modul în care vizionarea excesivă a TV influențează creierul unui copil privat de acești stimuli favorabili? Sunt răspunsuri pe care le veți citi, sperăm, în carte.
Sperăm că acest fragment v-a trezit interesul pentru a parcurge întreaga carte, care răspunde la aceste întrebări, bazate pe cercetări științifice, analizează toate fenomenele negative asociate – sexualizarea precoce, violența, nihilismul, incapacitatea de a lega relații umane trainice etc. și, totodată, sugerează și modalități prin care putem diminua riscurile și putem să creștem capacitățile cognitive și succesul academic al tinerei generații.
Puteți asculta o serie de prezentări audio ale informațiilor din carte la acest link – https://www.youtube.com/watch?v=fNPlStrE74k
Prima varianță a cărții – cea lungă poate fi găsită în format PDF aici –
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 