Am primit recent un articol publicat de AJ Juliani în Martie 2017, care ni s-a părut extrem de interesant, deși multe din situațiile descrise de el nu se potrivesc decât parțial cu ceea ce se întâmplă în sistemul nostru de educație. Dar acest parțial reprezintă o parte destul de importantă, așa că am considerat că acest articol merită tradus și că poate fi interesant și pentru voi, așa cum a fost pentru mulți educatori și lideri de școală din SUA și din alte țări (inclusiv din România, cei cu care a lucrat în “The Flat Classroom Project”) cu care Juliani a colaborat de-a lungul carierei și în proiectele globale pe care le-a inițiat.

Dar, să-i dăm cuvântul.

Imaginează-ți că ai lucrat în educație 7, 11, 15 sau chiar 25 de ani.

În fiecare din acești ani ai crescut profesional, ai învățat noi tehnologii, ai schimbat standarde, ai avut noi inițiative după noi inițiative începute în școala ta și ai văzut că modul în care ai fost evaluat s-a schimbat de la simple observații la date și înapoi la observații și date.

De-a lungul anilor s-au petrecut constant schimbări în administrația voastră. Noi Directori, noi Inspectori, noi Directori de curriculum și mulți Lideri de educație specială. Ai văzut unii dintre cei mai buni prieteni și profesori părăsind clasa.

Unii s-au îndreptat către administrație.

Unii au părăsit școala.

Iar alții au părăsit cu totul profesia.

Curriculum-ul a fost schimbat de mai multe ori iar tu ai început o altă revizuire, completată cu o schimbare către noi standarde.

Programul școlii s-a schimbat de trei ori. Acum ți se cere să faci o evaluare a capitolelor de mai multe ori pe an. Ești poate parte a unei echipe de colectare de date care se uită la toate aceste lucruri și încearcă să-și dea seama unde ai putea avea un impact.

Și în ceața tuturor acestor schimbări, ești de fapt încântat că acum elevii pot aduce instrumente IT în școală sau poate chiar școala ta le dă aceste instrumente. Deși mulți sunt îngrijorați pentru că asta va schimba totul, din nou, și asta nu va fi ușor.

Iar tu ești epuizat.

Nu atât de mult din cauza elevilor, deși ei s-au schimbat de-a lungul anilor.

Nu atât de mult din cauza părinților, deși ei categoric s-au schimbat de-a lungul anilor. Dar în cea mai mare parte din cauză că a trebuit să faci față la toate astea… ridicându-te singur.

În principal pentru că a trebuit să te descurci cu toate astea, ridicându-te singur deasupra lor zi de zi și crezând că faci o treabă bună, alături de oameni buni, pentru motive juste.

Zbaterea este reală… și merită

Am întrebat acum câteva luni profesori și lideri de școli cu ce se luptă ei și aceasta este o culegere a poveștilor lor similare. Cele două vorbe pe care le-au folosit cel mai des în mail-urile lor de răspuns au fost ”frustrat” și ”disperat”…

La începutul noului an, am scris despre cât sunt de exaltat pentru progresul educației. Dar nu mă pot împiedica să nu observ semnele de disperare și frustrare din interiorul multor clase.

Majoritatea dintre noi am intrat în domeniul educației pentru că am vrut să facem o diferență în viețile elevilor noștri.

Educație este puntea către atât de multe oportunități, în această țară și în jurul lumii. Noi, ca profesori și lideri de școli știm căile pe care le poate deschide oricărui elev și știm de asemenea cât de greu este pentru unii elevi să depășească circumstanțele personale fără ajutorul profesorilor cărora le pasă și vor să facă o diferență.

Se pare că schimbarea (și a fost multă în ultimii 5,10, 15 ani) ne-a frustrat pe mulți dintre noi și ne-a lăsat disperați după o oarecare consistență în meseria de profesor.

Nu voi argumenta împotriva acestui punct.

Cu toate acestea schimbarea (ca nimic altceva), nu este cu totul proastă și nici cu totul bună. Este o sferă de acțiune amestecată.

Ceea ce este adevărat este că e constantă. Și de asemenea este, exponențial, din ce în ce mai rapidă. Asta se întâmplă nu numai în educație, dar și în multe domenii de activitate.

A durat un timp până schimbarea a ajuns la viteza pe care o vedem acum în clasele noastre, dar schimbarea a fost întotdeauna acolo.

Așa că, cum o noi stăpâni această schimbare, ca profesori și ca lideri de școală? Cum putem noi împiedica frustrarea și disperarea să dea pe dinafară și să distrugă tot progresul potențial? Și, cel mai important, cum ne puteam asigura că frustrarea și disperarea nu se revarsă asupra elevilor noștri și are un impact negativ asupra experienței lor de învățare?

Ei bine, putem începe cu aceste credințe călăuzitoare:

1. Schimbarea este constantă, hai să ne concentrăm asupra felului cum o stăpânim

”Dacă nu îți place un lucru, schimbă-l. Dacă nu poți schimba, schimbă-ți atitudinea față de el”– Maya Angelou

Probabil că nu vom fi capabili să influențăm ce tipuri de schimbări sunt făcute în școli. Unele ne vor place și le vom susține. Cu unele nu vom fi de acord și ne vom opune. Indiferent de situație, avem controlul asupra unui singur lucru și acesta este felul în care vom administra schimbarea ca organizație, echipă și individual.

Începe cu tine. Cum vorbești despre schimbare? Cum administrezi procesul? Ce poți face pentru a-ți ajuta colegii să treacă prin schimbare?

2. Nu aștepta să primești o formare, fii o persoană care învață, ieși afară și caut-o

Dacă acceptăm că schimbarea este constantă, trebuie să realizăm de asemenea că învățarea este constantă. Dezvoltarea profesională și formarea sunt singurele care te pot duce mai departe ca individ. Dacă vrei să ai succes în aceste timpuri ale schimbării, atunci ieși și caută oportunități de învățare și formare.

Internetul a schimbat pentru totdeauna felul în care învățăm. Orice ai dori să înveți (sau ai nevoie să înveți) este cel mai probabil disponibil online gratuit… Aceasta nu înseamnă că spun că organizațiile nu mai trebuie să furnizeze formare. Bineînțeles că ar trebui. Dar cum putem căuta oportunități de învățare (și să împărtășim aceste oportunități cu colegii) care ne pot ajuta pe toți în aceste timpuri ale schimbării?

3. Concentrează-te asupra lucrurilor importante (multe dintre ele nu s-au schimbat)

Sunt elevii angajați? Sunt ei stăpâni pe situație, împuterniciți? Îi provocăm și îi susținem noi de-a lungul variatelor activități de învățare? Este experiența în clasă centrată pe nevoile elevului? Ne concentrăm asupra copilului ca întreg?

Am luat acele schimbări de curriculum. Schimbări de tehnologie. Noi inițiative așteaptă întotdeauna după colț. Dar cele mai bune practici de ”cum învățăm” sunt concentrate asupra experiențelor centrate pe elev, împreună cu o cantitate corectă de provocare și susținere pentru toți învățăceii noștri.

Asupra cărui lucru ne putem concentra în ceața tuturor acestor schimbări?

Asupra elevilor noștri.

Și concentrându-ne permanent asupra a ceea ce este mai bine pentru ei.

Dacă te simți frustrat/ă de situația ta curentă, sau cauți disperat/ă ceva ajutor în administrarea tuturor acestor schimbări, fă un pas înapoi.

Sau poate ești frustrat pentru că tu te schimbi, inovezi, faci o muncă creativă și totuși nu-i poți antrena pe alții care să o aprecieze și să se alăture acestei mișcări.

Oricare ar fi situația, ia-ți un moment de respiro și uită-te la imaginea de ansamblu.

Partea bună a lucrurilor: Inovația poate izvorî din frustrare

Am fost frustrat ca profesor acum câțiva ani când am crezut că toți elevilor mei de clasa a 11-a le pasă de notele lor. Din această frustrare a rezultat în clasa mea acel 20% project.

http://ajjuliani.com/20-time-guide/

Căutam disperat un nou mod de a le preda elevilor mei despre violarea drepturilor omului și genocid. Punându-i să citească articole și să privească nu-i făcea să se cupleze cu aceste situații, deoarece ei aveau nevoie ”să facă ceva” cu aceste probleme. Din această disperare a rezultat un proiect colaborativ care pe elevii mei i-a ajutat să creeze: Project Global Inform.

http://ajjuliani.com/project-global-inform-doing-something-about-human-rights-violations/

Ca dezvoltator de tehnologii pentru clasele K-12 (1-12) mulți dintre membrii personalului nostru erau frustrați că trebuie să învețe despre o nouă unealtă alături de întregul personal în timpul serviciului când ei deja o utilizau. De ce să ai aceeași formare când fiecare are un nivel diferit? Misiunile noastre de dezvoltare profesională bazate pe joc (game-based professional development) au rezultat din acea frustrare.

http://ajjuliani.com/gamify-professional-development-school/

Anul trecut, un profesor fantastic cu care lucram era frustrat despre felul în care Artele Industriale (“Industrial Arts”) arătau în mare tot cam așa cum arătaseră pe vremea când el era în liceu. După multă muncă grea, această frustrare s-a transformat într-un nou curs pentru clasa a IX-a (Designul creativ și tehnologia – Creative Design & Engineering) și în transformarea integrală a scopului și etapelor pentru creerea unui Departament al Creatorului (Maker Department).

http://ajjuliani.com/maker-movement-matter/

Un grup de profesori din districtul meu erau frustrați că elevii noștri nu obținuseră unele din oportunitățile de care se bucuraseră elevii dintr-un district vecin. Aceasta a condus la creerea CentennialX: un internship de vară și a unui program de design centrat om, unde elevii au lucrat cu companii reale pentru a crea produse, a lansa acele produse și a-și prezenta munca la conferințe (cum este de exemplu Stanford’s MedX) de-a lungul țării.

https://www.centennialx.com/

Dacă alegem să lăsăm frustrarea și disperarea să ia ce e mai bun din noi… atunci noi alegem să ne lipsim de partea bună a lucrurilor:

Ideile inovative ies / rezultă din frustrare.

Tindem să ne gândim la creativitate și inovație ca la ceva care se întâmplă în afara cutiei.

Dar eu nu aș fi de acord.

Cea mai creativă și inovativă muncă răsare din circumstanțe care forțează un nou tip de gândire pentru a găsi soluții în cadrul dat.

Asta îmi reamintește de o scenă din filmul Apollo 13, când cantitatea de dioxid de carbon se acumula și ei trebuiau să facă un filtru utilizând materialele care se găseau în naveta spațială.

Acolo exista presiune. Acolo exista frustrare. Și acolo era un grup de oameni disperați care lucrau pentru a crea o soluție inovativă…

https://www.youtube.com/watch?v=1cYzkyXp0jg – Să potrivești asta în gaura asta utilizând doar…

Puneți toate aceste circumstanțe pe masă. Îmbrățișați sentimentele de disperare și frustrare. Și apoi creați ceva înăuntrul acestu cadru, ceva de care să beneficieze toată lumea.

Deoarece singura opțiune alternativă este să renunți și să nu mai faci nimic. Și asta cu siguranță nu va fi deloc amuzant!

Începe prin a lua gratuit Innovative Teaching Toolbox semnând mai jos.

Lada cu scule pentru Predarea Inovativă este plină cu articole, resurse și filme video pentru a-ți începe călătoria afară din starea de frustrare către inovație.

Sursa: http://ajjuliani.com/real-reason-teachers-leaders-overwhelmed/