Când ne gândim la modele de dascăli, mulți dintre noi au încă în minte o serie de caractere din literatura (românească și/sau străină), apoi pe un Spiru Haret – părintele pedagogiei moderne din România și poate câteva modele de educatori din vremurile mai apropiate, cum sunt Prof. Ştefania Cory Calomfirescu, Prof. Ion Aurel Pop, Prof. Titu Andreescu, Prof. Jean Rotaru, Prof. Constantin Ursu, Prof. Cătălina Cocan, Prof. Alexandru Iovanovici și mulți alții care s-au remarcat prin realizările lor în munca de dascăli, chiar dacă nu au ajuns să ”țină titluri” în paginile presei sau în emisiuni de televiziune.

Deși multe lucruri din ceea ce constituie moștenirea acestor dascăli-model rămân valabile, există alte elemente care se schimbă de-a lungul vremii, așa cum se modifică însăși educația, pentru a răspunde la cerințele diferite ale fiecărei perioade sociale și economice.

Ce-i definește astăzi pe acești profesori model? Ei bine, Prof. Titu Andreescu, care a fost antrenor al echipei olimpice de matematică a României, numit profesor emerit şi consilier pe lângă Ministerul Educaţie, iar acum este profesor al Universității din Dallas spune:

„În întreaga mea carieră, am fost adeptul angajării active a elevilor sau studenţilor în propria lor instruire, făcând apel la predarea bazată pe rezolvarea de probleme alese atent şi care să stimuleze descoperirea şi aprofundarea părţii teoretice. Orele mele nu sunt conferinţe, ci pline de discuţii care facilitează procesul de învăţare. După cum spunea S.I.Hayakawa, „Good teachers never teach anything. What they do is create the conditions under which learning takes place” (în traducere mai mult sau mai puţin liberă, „Profesorii buni nu predau niciodată nimic. Ceea ce ei fac este crearea condiţiilor în care învăţarea are loc”). Exact aşa procedez şi eu”, explica profesorul.

Jean Rotaru, profesor la Colegiul Naţional din Iaşi, care este unul dintre cei mai apreciaţi profesori de fizică din ţară și antrenor al olimpicilor români la acestă materie spune:

„Este important ca ceea ce explici să se plieze pe felul elevului de a fi. Dau teme, dar nu-i sancţionez pe cei care nu le fac. Îmbin predarea cu umorul pentru că nu vreau ca orele mele să fie foarte stresante, deşi uneori devin astfel când sunt probleme complexe de rezolvat” .

Desigur că fiecare dintre acești profesori-model are un stil și o abordare proprie și ar fi greu pentru altcineva să le urmeze modelul ”cu sfințenie” cum se spune și, totuși, să rămână fidel propriilor convingeri și personalități.

De aceea, ne-am gândit că ar fi util să aducem aici în discuție lista de calificative propuse de George Couros, autorul cărții Mentalitatea inovatorilor. Iată ce spune George:

What Makes a Master Teacher

Termenul de “master teacher” (profesor-etalon, model) pare să fie destul de mult folosit în jur, dar este ceva la care aspiră mulți educatori. În cei zece ani pe care i-am petrecut în domeniul educației, aș putea spune că definiția profesorului – maestru s-a schimbat cu certitudine. Când eu mă gândesc la un profesor care este master în meseria lui, iată calificativele pe care aș sugera că trebuie să le aibă:

1. Se conectează întâi cu copiii – Pentru ca toți elevii să exceleze, profesorii trebuie să învețe despre ei și să se conecteze cu fiecare copil. Aici nu este vorba doar despre descoperirea modului în care ei învață, ci să descoperi cine sunt. Este esențial să ajungem să ne cunoaștem elevii, să le aflăm pasiunile și să-i ajutăm să afle cum îi putem implica în propria lor învățare. Dacă nu ești capabil să faci asta ca profesor, următoarele caracteristici vor fi irelevante.

2. Învață întâi copiii și în al doilea rând curriculum-ul – Profesorii trebuie să se asigure că ei diferențiază învățarea și munca necesară nevoilor fiecărui elev și înțeleg cum învață fiecare dintre ei. Eu cred că fiecare elev are stiluri de învățare diferite și dacă noi putem să ne dăm seama cel mai bine cum îi putem ajuta să-și îndeplinească propriile nevoi, elevii vor excela la acele arii ale materiei pe care noi o predăm.

3. Se asigură că ei extrag relevanță din curriculum – Întrebarea, “Ce legătură are asta cu viața reală?”, este ceva care aș prefera să nu fie niciodată rostit într-o clasă. Nu pentru că nu este o întrebare legitimă, ci pentru că profesorii ar trebui să arate relevanța înainte de a se ivi oportunitatea de a fi întrebați. Așa cum suntem obligați să predăm obiectivele curriculum-ului de către oficialii guvernului nostru, aceasta este ceva ce trebuie făcut. Asta nu este întotdeauna o parte ușoară a meseriei dar este ceva pe care ne străduim mult și continuu să o facem.

Nu numai că este esențial să extragem relevanța subiectului materiei din ceea ce predăm, dar este de asemenea esențial să utilizăm medii care sunt relevante pentru modul în care învață elevii. Deconectându-ne de uneltele pe care NOI le utilizăm ca adulți și pe care copiii le folosesc tot timpul, din minutul în care elevii intră în școală, este greșit. Un profesor – master știe că este esențial să utilizeze tehnologia în clasă pentru a îmbunătăți învățarea într-un mod care este relevant pentru elevi.

4. Lucrează cu elevii pentru a dezvolta o dragoste de a învăța – Suntem obligați să predăm obiectivele curriculum-ului dar suntem de asemenea obligați în profesia noastră să ajutăm elevii să-și afle propria ”scânteie” în învățare. De ce scriu eu acest blog? Este felul meu propriu de a mă conecta cu ceilalți și de a reflecta asupra propriei mele învățări. Nu există o plată sau o compensație pe care o primesc pentru asta. Un profesor – master va încerca să atingă acele căi în care elevilor le place să învețe și va construi pe acestea. Creând acea scânteie în fiecare elev îi va duce la un succes și o creștere continuă.

5. Personifică învățarea continuă – Un profesor – maestru știe că nu va ajunge niciodată un profesor “perfect” pentru că acest obiectiv este intangibil. El va căuta modurile în care poate crește o dată cu elevii și își poate dezvolta propriile abilități. Educația și învățarea se vor schimba continuu și un profesor – maestru știe că va trebui să se schimbe o dată cu acestea. Am văzut profesori care proclamă că sunt profesori – maeștri dar care nu și-au schimbat practica de ani de zile. Creșterea este esențială pentru un profesor. Societatea se schimbă continuu și tot așa trebuie să facem și noi. Avem nevoie de gânditori la locurile noastre de muncă și profesorii trebuie să arate că ei sunt în plutonul fruntaș al acestui lucru.

6. Se concentrează pe obiectivele de învățare spre deosebire de obiectivele de performanță – Dacă citiți Drive, de Dan Pink, el vorbește despre diferența dintre performanță și obiectivele de învățare. Un obiectiv de performanță ar fi similar cu acela de a dori ca elevii să primească nota 10 la franceză, în timp ce un obiectiv de învățare ar fi să vrei ca elevii să devină fluenți în această limbă. Mulți elevi sunt suficienți de isteți pentru a ști să îndeplinească obiectivele la o rubrică și totuși să nu crească prea mult în învățare. Un profesor – master stabilește obiective bazate pe învățare nu pe primirea de note. Acest tip de evaluare nu este despre a înțelege ce știe studentul și să ne raportăm la asta, ci este o unealtă utilizată pentru învățare.

7. Se asigură că “educația caracterului” este o parte esențială a învățării – Educația caracterului este la fel de relevantă, dacă nu mai mult, decât obiectivele de învățare stabilite de un curriculum. Trăim într-o lume unde colaborarea este vitală pentru succes și să știi să lucrezi cu alții este o abilitate importantă. Lucrând cu elevii pentru a-i învăța fundamentele respectului față de ceilalți și să fie capabili să asculte și să învețe de la ceilalți este vital. Elevii pot avea cea mai inteligentă înțelegere a obiectivelor dar să nu aibă abilitatea de a împărtăși aceste idei cu ceilalți într-un mod respectuos sau să acorde timp pentru a asculta ideile celorlalți. Un profesor – master se asigură că elevii nu numai cresc mental în clasă, dar și emoțional.

8. Este pasionat de conținutul pe care îl predă – Dacă un profesor lucrează în aria matematicii și IUBEȘTE aria acestui subiect, această pasiune se va revărsa asupra elevilor cu care el/ea lucrează. Ca și administrator, lucrez din greu ca să-i ajut pe profesori să lucreze în acele arii de care sunt pasionați deoarece eu cred că entuziasmul este contagios. Un profesor – master împărtășește entuziasmul și pasiunea cu cei cu care lucrează. Cu toate acestea, dacă ești profesor la o materie pe care nu o ”iubești”, este important să găsești căile să aprinzi această pasiune pentru tine însăți.

9. Un profesor – master este un ”profesor de școală” – Vorbesc deseori cu oamenii despre diferența dintre un ”profesor de clasă” și un ”profesor de școală”. Este esențial ca un profesor – maestru să nu aibă impact doar asupra mediului de învățare din clasa în care lucrează, dar să aibă de asemenea impact și asupra culturii școlii. Asta se poate întâmpla când își împărtășește pasiunea prin activități extra-curriculare sau își împărtășește cunoașterea cu colegii de școală. Este important ca profesorii să construiască relații nu numai cu elevii cărora le predau acum, dar și cu elevii pe care i-au avut în trecut și cu cei pe care i-ar putea avea în viitor. E grozav să vezi profesori care se conectează cu elevi pe care nu îi învață acum, în același fel în care se conectează cu clasa la care predă.

10. Are abilități de comunicare puternice – Evident este important ca profesorii să fie capabili să comunice cu elevii cărora le predau, dar cum rămâne cu colegii lor și cu părinții? Împărtășirea cunoașterii, înainte și înapoi cu colegii este esențială pentru creșterea fiecărui individ și de asemenea a colectivului. Este important ca aceste abilități să fie continuu dezvoltate. Este de asemenea imperativ ca tu să fii capabil să comunici cu părinții deoarece ei au informații grozave despre felul în care copiii lor învață cel mai bine. Am învățat din ce în ce mai mult ca educator cât de valoroasă este învățarea care poate veni din comunicarea cu părinții pentru dezvoltarea culturii școlii și a clasei. Un profesor maestru va extrage cu eficiență din această cunoaștere.

Acestea sunt caracterisiticile care cred că fac dintr-un profesor un maestru. Ca și administrator (inspector școlar) știu cu siguranță că acestea sunt idealurile pentru un profesor lider, la care lucrez în fiecare zi și pe care vreau să le reprezint. Singurul lucru pe care îl știu este că învățarea mea nu este nici pe departe completă și pot încă să cresc.

Ca să învăț și de la voi, ce arii credeți că am omis din această listă? Mi-ar place să aud gândurile voastre pe măsură ce voi continua să cresc.

Mulțumesc că ați citit,

George

Sursa: http://georgecouros.ca/blog/archives/267