Probabil că cei mai mulți dintre voi știți destul de multe despre comparațiile făcute în presa noastră, între sistemul finlandez de educație (unde copiii au mai puține ore de școală și petrec mult mai puține ore acasă pentru rezolvarea temelor) și sistemul japonez, în care copiii muncesc la școală și acasă chiar mai mult decât un adult la un serviciu cu program prelungit de un boss exigent și care nu ține cont de nevoile – fizice, psihice, emoționale – de recuperare a capacității de muncă…. Copiii japonezilor, și nu numai ai lor, ajung chiar să-și scurteze timpul de somn obligatoriu de 8-9 ore/noapte din dorința de a putea avea acces la școlile de top.

Învățământul românesc nu este singurul sistem în care se ridică problema timpului de lucru excesiv de lung petrecut de elevi acasă pentru rezolvarea temelor. Și alte sisteme se confruntă, sau s-au confruntat cu probleme similare și, în mod firesc, cercetătorii s-au aplecat asupra eficienței acestui mod de a ocupa timpul copiilor. Și al familiilor lor.

De aceea și noi ne-am propus să vă aducem la cunoștință dezbaterile care se desfășoară și în alte țări pe acest subiect.

Iată mai jos un articol apărut recent în Edutopia pe această temă, scris de Stacey Goodman.

Pentru noi, ceea ce spune Stacey Goodman mai jos se leagă de descoperirile celor doi profesori universitari, autori ai cărții O nouă cultură a învățării – despre care am vorbit în primele noastre articole, se leagă de asemenea de o întreagă serie de articole și studii care se referă la importanța reflecției și experiențelor diverse în învățare, precum și de noua carte pe care o traducem și altă serie de cărți, articole și studii despre… ați ghicit! – cum învățăm.

Dar, să-i dăm cuvântul lui Stacey…

Studiile arată că temele pentru acasă sunt ineficiente dincolo de o anumită cantitate de timp petrecută seara/ noaptea.

Se spune deseori că este un semn de nebunie să faci ceva din nou și din nou la fel, așteptându-te la rezultate diferite de fiecare dată. Asta rezumă ceea ce fac școlile americane cu problema temelor pentru acasă.

Nu numai că timpul exagerat petrecut cu temele de acasă are impact asupra copiilor dar afectează și familiile. A devenit un lucru comun că elevii și familiile lor simt că nu au timpul să menține un echilibru sănătos între muncă și restul vieții lor. Timpul familiei, care poate fi petrecut cu ieșiri în afară, cu vizitarea prietenilor și familiei și relaxare este încărcat inutil cu o mare cantitate de teme pentru acasă pe care copiii le au de făcut.

Temele de acasă ale unui copil au puterea de a remodela felul în care întreaga familie își petrece timpul și stabilește programul familiei. Nu cred că toți profesorii se gândesc la acest fapt atunci când atribuie elevilor ce au de făcut acasă.

Capcanele estimării aproximative

În ciuda studiilor – cum este acesta de la Stanford University* – care arată că munca de acasă este ineficientă dincolo de o anumită cantitate petrecută seara / noaptea, profesorii și directorii de școli continuă să atribuie prea mult de făcut acasă.

Cercetarea de la Stanford a descoperit că elevii din comunitățile cu achiziții înalte care petrec prea mult timp cu temele de acasă experimentează mai mult stres, se confruntă cu probleme de sănătate fizică, o lipsă de echilibru emoțional și chiar fenomene de alienare socială. Conform acestui studiu, mai mult de două ore de teme pentru acasă pot fi contra-productive.

* http://news.stanford.edu/2014/03/10/too-much-homework-031014/

Profesorii promit să atribuie o cantitate de lucru realizabilă, dar ei nu culeg date despre cât de mult timp le ia studenților (care, vă amintiți, învață diferit!?) să-și completeze temele. Și exact, cum estimează profesorii cât de mult va lua o însărcinare? O completează ei întâi – fără să prelucreze ideea că ei deja înțeleg conținutul? Cum, Doamne iartă-mă, măsori tu lungimea de timp de care are nevoie un elev ca să se gândească la o problemă sau întrebare, și nu doar să scrie răspunsul pe o bucată de hârtie?

Un rezultat negativ al estimării aproximative este că elevii cărora le ia mai mult timp decât este alocat unei însărcinări pot să simtă că ei sunt cumva necorespunzători, când adevărul este că timpul este alocat arbitrar. Elevii ar putea de asemenea deveni cinici și să creadă că profesorii de joacă cu sistemul ne declarând onest alocarea de timp, știind că temele de acasă vor lua mai mult timp decât cel promis.

Prețuind timpul liber

Am auzit că unii profesori argumentează că, dacă elevii se opresc din obiceiul de a face mai multe lucruri odată și din a sta pe mediile sociale, ei ar putea să-și facă temele în timpul alocat. Poate, dar în susținerea acestui argument de asemenea ne lipsesc datele și este construit pe ideea periculoasă că tinerii sunt experți în a-și pierde timpul.

Prea mulți adulți par să subevalueze prea mult beneficiile și necesitatea timpului liber, nestructurat. Ei subevaluează impactul timpului de relaxare și a celui social în formarea adulților compleți și sănătoși. Așa că, atunci când elevii vin acasă după repetiția dintr-un ansamblu muzical (sau formație), sau antrenament sau alte activități extra-curriculare la șase (dacă ei au un program scurt), iau cina până la șapte și își fac temele până la opt, în ce punct au ei timp să se destindă, să se conecteze cu prietenii, animalele de companie și familia?

Aceasta este o pledoarie pentru profesori și directori. Luați în serios aceste studii și mărturii ale elevilor și familiilor în serios. Adunați date și, dacă tema poate fi făcută în clasă, determinați dacă făcând-o temă pentru acasă este cu adevărat motivat.

Sursa: https://www.edutopia.org/users/stacey-goodman

Stacey Goodman este profesor de arte. El predă noile media și regia de film, iar practica sa pedagogică se concentrează pe aducerea în clase a artei angajată social, contemporane. Stacey predă la clasele 9-12 de la Athenian School din Danville, California.