Gândirea spațială – Abordarea în Perspectivă – I

Articolul reproduce un segment dintr-unul din capitolele din cartea Taking Shape: Activities to Develop Geometric and Spatial Thinkingde Joan Moss, Catherine D. Bruce, Bev Caswell, Tara Flynn, and Zachary Hawes.

Fiecare capitol al cărții prezintă câte una din abilitățile importante ale gândirii spațiale și exemple de lecții și instrumente didactice concrete care pot fi utilizate pentru dezvoltarea și antrenarea acestor abilități. Capitolul pe care vi-l prezentăm într-o serie de articole se ocupă de abilitățile legate de perspectiva vizuală și are 6 exemple de lecții, din care două lecții sunt explicate amănunțit. Iată mai jos introducerea în acest capitol.

perspective-2

Abordarea în perspectivă se referă la abilitatea de a vedea și înțelege un obiect sau o scenă vizuală din puncte de vedere diferite; ea implică abilitatea de a le imagina – în minte – dintr-o altă perspectivă decât a ta. Poate de asemenea implica să privești, fizic, din alt punct de vedere un obiect sau o scenă vizuală. Abordarea în perspectivă a fost mult timp o arie de interes pentru psihologi care i-au studiat variatele aspecte, în special pe cele vizuale, cognitive și afective (cum este empatia) (Dawson & Fernals, 1987). Până recent, cu toate acestea, cercetările educative în domeniul matematicilor au acordat o atenție relativ limitată abordării spațiale în perspectivă, sau abilității de a ne imagina pe noi în alt loc sau de a schimba fizic locul pentru a vedea dintr-un unghi diferit.

Multe curriculum-uri de matematică includ unele așteptări legate de abordarea în perspectivă, cel mai frecvent sub forma schițării sau replicării fețelor izolate ale structurilor tridimensionale (3D) de sus, din față sau lateral, sau construirea de modele pentru a putea vedea toate cele trei vederi. Aceste așteptări sunt de obicei enumerate pentru elevi mai mari decât copiii pe care ne concentrăm în această carte (de exemplu pentru elevi din clasa a VI-a. Cu toate acestea, cercetătorii și educatorii din cadrul Proiectului Math for Young Children (M4YC) au observat în timp, în mod repetat, că și copii mai tineri pot dezvolta abilitățile de abordare în perspectivă și că ei găsesc aceste sarcini captivante. Cercetarea M4YC a făcut limpede că toți copiii mici posedă abilitatea de a-și dezvolta abilitățile de abordare în perspectivă și că trebuie să li se dea oportunitatea de a face asta.

În esență, abordarea în perspectivă este o abilitate cognitivă pe care o utilizăm zilnic în viețile noastre pentru a da un sens lumii fizice. Studii recente arată de asemenea că abilitățile dezvoltate în abordarea în perspectivă sunt legate semnificativ de abilitățile generale matematice (van den Heuvel-Panhuize, Elia, & Robitzsch, 2015).

perspective-1

Există două moduri principale de abordare în perspectivă. Unul implică mișcarea corpului sau a unui obiect pentru a experimenta o vedere diferită; acesta este denumit câteodată „embodied perspective taking” – abordarea în perspectivă încorporată. Aceste gen de abordare în perspectivă poate lua forma unei persoane care merge în jurul unei mașini pentru a o vedea din unghiuri diferite, sau planând deasupra unui birou pentru a-l vedea de sus, sau rotind un vas de flori pentru a vedea inflorescențele din diferite perspective. În aceste exemple, corpul (privitorului, n.n.) se mișcă pentru a lua o perspectivă diferită, sau un obiect se mișcă în timp ce corpul (privitorului) stă nemișcat. Celălalt gen principal de abordare în perspectivă este denumit abordarea în perspectivă imaginară, atunci când încercăm să imaginăm cum arată ceva dintr-o perspectivă diferită. Să faci asta este o formă de abordare în perspectivă imaginară.

Știm că abordarea în perspectivă este o abilitate importantă, dar cum o evaluăm și o măsurăm? Cum știm dacă un copil poate aborda în perspectivă când majoritatea activității se petrece în minte? Cercetătorii au dezvoltat un număr de căi pentru a determina asta. De exemplu, Van den Heuvel-Panhuize, Elia, & Robitzsch (2015) au publicat un test scris care implică abordarea în perspectivă, care cere elevilor să identifice ce obiecte ar arăta altfel din perspective diferite. Aveți un exemplu mai jos

Fig. E.2 Întrebare – Cum ar arăta un șoarece dacă te-ai uita la el de sus, ca o pasăre?

Copilul răspunde la întrebare alegând pictura care arată imaginea corectă.

În cercetarea lor cu peste 600 de elevi de grădiniță, Van den Heuvel-Panhuize, Elia, & Robitzsch (2015) au demonstrat că există o interacțiune semnificativă (o relație pozitivă) între abilitatea de a răspunde la întrebări ca aceea prezentată în Figura E.5 și abilitatea matematică generală.

De ce să angajăm copiii în astfel de însărcinări?

Abordarea în perspectivă a fost rezervată de obicei pentru copiii mai mari și adulți din credința că copiii mici nu sunt capabili să se angajeze și să înțeleagă aceste activități. Cercetări recente, incluzând Proiectul M4YC, au descoperit că acest lucru este incorect. Copiii mici pot învăța să abordeze perspective diferite, cu însărcinări și instrumente adecvate. Cercetările care au apărut, cum este și studiul descris anterior, au început să dezvăluie corelația dintre abordarea în perspectivă, abilitatea de judecată spațială și realizările în matematici.

În clasele de matematică, știm că abordarea în perspectivă este foarte importantă, și Consiliul Național al Profesorilor de Matematică (NCTM, Canada) recunoaște aceasta. Standardele Consiliului pentru anul 2000, pentru Grădiniță, Gradul 2 îndeamnă educatorii să acorde atenție unor abilități spațiale importante, cum sunt abilitatea de a specifica locația și a interpreta pozițiile relative în spațiu, abilitatea de a vizualiza și abilitatea de a recunoaște și reprezenta formele din diferite perspective. Declarații similare pot fi găsite în curriculum-ul și standardele din jurul lumii, inclusiv în Anglia, Australia, Olanda sau Cipru.

central_europe_relief_map_with_waterbodies_and_borders

În Ontario, curriculum-ul de matematică se așteaptă ca elevii de clasa I „să descrie locațiile relative ale obiectelor sau oamenilor utilizând limbajul pozițional (ex. deasupra, sub, mai sus, mai jos, în fața a, în spate, înăuntru, afară, între, de-a lungul)” (P 37), iar în Clasa a II-a, copiii trebuie „să descrie locațiile relativ (ex. lângă.., doi pași spre dreapta față de..)” și mișcarea obiectelor pe o hartă (ex. „Cărarea arată că el a mers în jurul biroului, în jos pe coridor și dincolo de fereastră‘)” (pag.47). De câte ori noi descriem mișcări relative sau locații (vedeți Secțiunea D a acestei resurse), ne angajăm de asemenea aproape întotdeauna în abordări în perspectivă.

Gândiți-vă de exemplu la un copil care se uită la echipamentele unui loc de joacă. El stă lungit sub un tobogan. Ce vede? Poate el explica locația sa relativ la tobogan (chiar dacă copilul nu se află în afara corpului pentru a vedea asta) – că este sub tobogan și se uită în sus la tobogan și că toboganul este deasupra sa? Își poate imagina cum arată toboganul văzut de deasupra?

perspective-3

Acum gândiți-vă la un copil care se uită la un măr plasat pe o suprafață acrilică transparentă. Educatorul îi cere, „Dacă te-ai afla sub măr și te-ai uita în sus, ce ai vedea?” În acest exemplu, copilul are nevoie să înțeleagă cuvintele care descriu locația precum și ideea de a se imagina pe sine sub suprafața acrilică uitându-se în sus la baza mărului.

Abordarea în perspectivă este importantă pentru activitatea cotidiană a omului, cum este aceea de a da direcții unei alte persoane (activitate în care cineva trebuie să-și imagineze unde este acea persoană și unde se duce), și la asamblarea de mobilă sau jucării. Abordarea în perspectivă este de asemenea implicată în măsurătorile topografice, orientare și aproape toate sarcinile de găsire de căi care implică hărți (Majoritatea hărților reprezintă de obicei perspectiva unei vederi de sus a țărilor, orașelor și cartierelor.) Mai mult, abordarea în perspectivă ajută la luarea deciziilor în cariere cum sunt chimia, geografia și cartografia, ingineria, proiectarea și arhitectura, artele și medicina.

perspective-lung-image

Știați că?

Doctorii utilizează abordarea în perspectivă când vizualizează și dau un diagnostic după testele cu raze X (radiografii) sau RMN (imagini obținute prin rezonanță magnetică). Aceste tipuri de date vizuale importante trebuie să fie bine înțelese și interpretate de profesioniști. Există o abordare standard pentru toate tipurile de imagistică: doctorii văd o imagine ca și cum ar sta la picioarele pacientului, cu fața la pacient. Cel care vede, de fapt, trebuie să ia notă că coasta fracturată din partea dreaptă a imaginii este coasta stângă (a pacientului). Să fii capabil să faci distincția între descrierea vizuală a unui plămân „normal” comparat cu un plămân anormal este crucială. Doctorii utilizează principiul comparării a două radiografii sau imagine este mai bine decât să vezi o singură imagine pentru acuratețea diagnosticului. Ei compară cele două imagini pentru a determina locația unei leziuni sau anormalități. Imaginile sunt în general perpendiculare una pe cealaltă.

cervello-schizofrenia

Pentru RMN se face la fel prin imagini multiple la diferite niveluri de profunzime în țesuturi. Simetria și compararea unei părți cu cealaltă este făcută pentru aproape toate imaginile. Evaluarea simetriei pelvisului sau altei arii din corp este la fel de importantă în diagnosticarea fracturilor și dez-alinierilor. Toate aceste exemple demonstrează importanța abordării în perspectivă.

Sursa: http://assets.pearsonschool.com/asset_mgr/current/201623/takingshape_sample_chapter.pdf

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s