Howard Gardner, inteligențele multiple și educația – 1

Readucem în discuție, începând de astăzi, ideea de inteligențe multiple și ne-am propus să facem în primul rând o prezentare a modului în care această teorie a apărut, pentru a discuta apoi modul în care se pot utiliza aceste cunoștințe în educația modernă.

Vă prezentăm în continuare prima parte a unui articol scris de Mark K. Smith despre Prof.Dr. Howard Gardner, părintele teoriei inteligențelor multiple. Mâine vom publica și continuarea acestui articol. La sfârșit veți găsi și un video cu un interviu cu Howard Gardner.

howard_gardner

Lectură și vizionare plăcută!

“Munca lui Howard Gardner în jurul inteligențelor multiple a avut un profund efect asupra gândirii și practicii educației – mai ale în Statele Unite. Articolul acesta explorează teoria inteligențelor multiple, de ce aceasta a găsit o audiență pregătită printre educatori și unele probleme în jurul conceptualizării și realizării.

Vreau ca, copiii mei să înțeleagă lumea, dar nu doar pentru că lumea este fascinantă și mintea umană este curioasă. Vreau ca ei s-o înțeleagă în așa fel încât să fie poziționați pentru a face din ea un loc mai bun. Cunoașterea nu este totuna cu moralitatea, dar trebuie să înțelegem, dacă vrem să evităm greșelile trecute și să ne mișcăm în direcții productive. O parte importantă a înțelegerii este să știm cine suntem și ce putem face… În ultimă instanță, trebuie să sintetizăm înțelegerea noastră pentru noi înșine. Performanța înțelegerilor care încearcă să conteze sunt acelea pe care le realizăm ca ființe umane într-o lume imperfectă pe care o putem afecta în bine sau în rău. (Howard Gardner 1999: 180-181)

Munca lui Howard Earl Gardner (1943- ) a fost marcată de dorința nu doar de a descrie lumea dar și de a ajuta să creeze condițiile pentru a o schimba. Dimensiunea contribuției lui Howard Gardner poate fi măsurată din următoarele comentarii la cea de a zecea ediție aniversară a lucrării lui clasice Frames of Mind. The theory of multiple intelligences:

În perioada de prosperitate a erelor de psihometrie și behavorism, era în general considerat că inteligența este o entitate singulară moștenită; și că ființele umane – – inițial tăblițe albe – pot fi antrenate să învețe orice, cu condiția ca materialul furnizat să fie prezentat într-un mod potrivit. Astăzi, un număr din ce în ce mai mare de cercetători cred chiar opusul; anume că există o multitudine de inteligențe, destul de independente una de alta; că fiecare din aceste inteligențe are propriile puteri și constrângeri; că mintea este departe de a fi goală, neîncărcată la naștere; și că este neașteptat de dificil să înveți lucruri, mergând împotriva „naivelor” teorii anterioare care contestă liniile naturale de forță ale unei inteligențe și ale domeniilor care i se potrivesc. (Gardner 1993: xxiii)

Unul din marile impulsuri pentru această mișcare a fost munca lui Howard Gardner. El a fost, în termenii lui Smith and Smith’s (1994), cel care a schimbat paradigma. Howard Gardner a pus la îndoială ideea că inteligența este o entitate unică, care rezultă dintr-un singur factor și că ea poate fi măsurată doar prin testele de IQ. El a contestat de asemenea lucările despre dezvoltarea cunoașterii ale lui Piaget. Aducând la lumină dovezi care arată că la orice vârstă un copil poate fi la stagii foarte diferite, de exemplu în dezvoltarea înțelegerii numerelor și maturitatea vizual/spațială, Howard Gardner a subminat cu succes ideea că, la un anume stadiu de dezvoltare, cunoașterea este așezată într-un întreg structurat.

În acest articol explorăm contribuția lui Howard Gardner și modul în care educatorii au pus-o la lucru.

gardner-citat

Howard Gardner o viață

Howard Gardner s-a născut în Scranton, Pennsylvania în 1943. Părinții lui fugiseră din Nürnberg, Germania în 1938 cu fiul lor de trei ani, Eric. Chiar înainte să se nască Howard Gardner, Eric a murit într-un accident de săniuș. Cele două evenimente traumatizante nu au fost discutate de-a lungul copilăriei lui Gardner, dar au avut un impact semnificativ asupra gândirii și dezvoltării sale (Gardner 1989: 22). Ocaziile unor activități fizice riscante i-au fost foarte limitate, dar i-au fost încurajate activitățile creative și intelectuale. Când Howard a început să descopere istoria secretă a familiei sale (și identitatea lui evreiască) a început să recunoască că el a fost diferit, atât față de părinții săi, cât și de colegi.

Părinții lui au vrut să-l trimită pe Howard la Phillips Academy din Andover, Massachusetts – dar el a refuzat. În loc, s-a dus la o școală pregătitoare din apropiere, Wyoming Seminary din Kingston, Pennsylvania. Aici se pare că Howard Gardner a îmbrățișat niște oportunități – iar interesul i-a fost stârnit de niște profesori foarte capabili. De la această școală a plecat la Harvard University, pentru a studia istoria și pentru a se pregăti pentru o carieră în domeniul legislativ. Cu toate acestea, a fost destul de norocos pentru faptul că l-a avut ca tutore pe Eric Erikson. Vorbele lui Erikson probabil au sădit în Howard Gardner ambiția lui de a fi un învățăcel al cunoașterii (1989: 23). Dar au mai fost și alții:

Mintea mea s-a deschis cu adevărat când am ajuns la Harvard College și am avut oportunitatea de a studia sub oblăduirea unor persoane ca psihanalistul Erik Erikson, sociologul David Riesman, psihologul specializat în cogniție Jerome Bruner—care creau pe atunci cunoașterea despre ființele umane. Asta m-a îndreptat pe mine în direcția investigării naturii umane, în mod special al gândirii ființei umane. (Howard Gardner citat de Marge Sherer 1999).

Interesul lui Howard Gardner pentru psihologie și științele sociale a crescut Iteza lui de absolvire a fost despre noua comunitate de pensionari din California) și a absolvit în 1965 cu summa cum laude.

Apoi Howard Gardner a lucrat o scurtă perioadă împreună cu Jerome Bruner la faimosul Proiect MACOS (‘Man: A course of study’). Lucrările lui Bruner, în special The Process of Education (1960) avuseseră un impact profund, iar întrebările pe care le punea programul au găsit un ecou în preocupările ulterioare ale lui Gartner. Îm acea perioadă el a început să citească lucrările lui Claude Levi-Strauss și ale lui Jean Piaget mai detaliat. A intrat în programul de doctorat de la Harvard în 1966, iar în anul următor a devenit membru în echipa de cercetare a Project Zero despre artele educației (în care a rămas implicat până în prezent). Howard Gardner și-a completat doctoratul în 1971 (dizertația lui a avut ca temă sensibilitatea la stiluri a copiilor). A rămas la Harvard. Pe lângă munca lui la Project Zero (pe care acum o conduce împreună cu David Perkins) a fost lector (1971-1986) apoi profesor în educație (1986- ). Prima carte importantă, The Shattered Mind a apărut în 1975 și i-au urmat încă cincisprezece alte cărți. Howard Gardner este acum Hobbs Professor of Cognition and Education la Harvard Graduate School of Education și profesor adjunct de neurologie la Boston University School of Medicine.

Project Zero a creat un mediu în care Howard Gardner a putut începe să-și exploreze frames-of-mind-10interesul în cunoașterea umană. El a înaintat într-o direcție foarte diferită de discursurile dominante asociate cu Piaget și testările din psihometrie. Project Zero s-a dezvoltat ca un important centru de cercetare în educație – și a fost o „casă intelectuală” pentru un grup semnificativ de cercetători. Un moment cheie a fost începerea proiectului despre Potențialul Uman, în ultimii ani ai deceniului 1970 (finanțat de Bernard van Leer Foundation) care a avut ca obiectiv evaluarea cunoașterii științifice privind potențialul uman și avansarea cunoașterii în acest domeniu. Rezultatul a fost cartea lui Howard Gardner, Frames of Mind (1983) prima mărturie integrală a teoriei lui despre inteligențele multiple (MI).

Howard Gardner despre inteligențele multiple – prima listă

Howard Gardner a văzut inteligența ca pe ‘capcitatea de a rezolva probleme sau de a modela produse care au valoare în una sau mai multe cadre culturale’ (Gardner & Hatch, 1989). El a revizuit literatura utilizând opt criterii sau „semne” ale unei inteligențe:

Izolarea potențială în cazul unei vătămări a creierului. Existența savaților idioți, a copiilor minune și altor indivizi excepționali. T

O operațiune esențială / nodală sau un set de operațiuni identificabile.

O istorie de dezvoltare distinctă, împreună cu un set definibil de performanțe „de stare” finale.

O istorie evolutivă sau o plauzibilitate a evoluției.

Susținerea unor experimente psihologice specifice.

Susținerea unor descoperiri din psihometrie.

Susceptibilitatea codificării într-un sistem simbolic (Howard Gardner 1983: 62-69)

Candidatele pentru titlul de inteligență trebuie să satisfacă o categorie din aceste criterii și trebuie să includă, ca o premisă obligatorie, abilitatea de a rezolva ‘probleme sau dificultăți autentice’ (ibid.: 60) în cadrul unor anumite cadre culturale. Să elaborezi judecăți despre asta a fost, totuși, ‘ceva care amintește mai mult de o judecată artistică decât o evaluare științifică’ (ibid.: 62).

Howard Gardner a formulat inițial o listă cu șapte inteligențe. Lista lui a fost provizorie. Primele două au fost în mod tipic mai mult prețuite în școli; următoarele trei sunt asociate cu artele; iar ultimele două au fost denumite de Howard Gardner ‘inteligențe personale’ (Gardner 1999: 41-43).

multiple-intelligencies-kids

Inteligența lingvistică implică sensibilitatea la limbajul vorbit și scris, abilitatea de a învăța limbaje și capacitatea de a utiliza limbajul pentru a îndeplini anumite scopuri. Această inteligență include și abilitatea de a folosi eficient limbajul pentru a se exprima pe sine retoric și poetic; și limbajul ca și mijloc de a-ți reaminti informație. Scriitorii, poeții, avocații și oratorii sunt printre aceia pe care Howard Gardner îi vede a având o înaltă inteligență lingvistică.

Inteligența logic-matematică consistă în capacitatea de a analiza probleme logic, să efectuezi operații matematice, să investighezi probleme în mod științific. Așa cum spune Howard Gardner, ea necesită abilitatea de a detecta modele, de a judeca deductiv și de a gândi logic. Această inteligență este cel mai adesea asociată cu gândirea științifică și matematică.

Inteligența muzicală implică abilități în interpretarea, compoziția și aprecierea modelelor muzicale. Ea cuprinde capacitatea de a recunoaște și compune înălțimi muzicale, tonuri și ritmuri. După părerea lui Howard Gardner, inteligența muzicală lucrează aproape într-o structură paralelă cu inteligența lingvistică.

Inteligența corporalchinestezică implică potențialul de a utiliza corpul sau părți ale corpului pentru a rezolva probleme. Este abilitatea de a utiliza abilitățile mentale pentru a coordona mișcările corporale. Howard Gardner vede activitățile mentale și cele fizice ca fiind în legătură unele cu altele.

Inteligența spațială implică potențialul de a recunoaște și utiliza modele ale spațiului larg și ale unor spații mai restrânse.

Inteligența interpersonală este implicată în capacitatea de a înțelege intențiile, motivațiile și dorințele altor oameni. Educatorii, personalul din vânzări, liderii religioși și politici și consilierii toți trebuie să-și dezvolte inteligența interpersonală.

Inteligența intra-personală consistă în capacitatea de a te înțelege pe tine, de a-ți aprecia sentimentele, fricile și motivațiile. În perspectiva lui Howard Gardner ea implică să avem un model de lucru eficient al sinelui, și să fim capabili să utilizăm astfel de informații pentru a ne reglementa viața.

pzdc

În Frames of Mind, Howard Gardner a tratat inteligențele personale ca pe o singură bucată. Diin cauza asociației lor apropiate în majoritatea culturilor, ele sunt deseori legate împreună. Cu toate acestea, el argumentează că are totuși sens să ne gândim ca la două forme de inteligență personală. Gardner pretinde că cele șapte inteligențe rareori operează independent. Ele sunt utilizate în același timp și tind să se completeze una pe alta pe măsură ce oamenii dezvoltă abilități sau rezolvă probleme.

În esență, Howard Gardner argumentează că a făcut două afirmații esențiale despre inteligențele multiple. Aceea că:

Teoria este o explicație a cunoașterii umane în integralitatea sa. Inteligențele furnizează o nouă definiție a naturii umane, din punct de vedere cognitiv (Gardner 1999: 44). Ființele umane sunt organisme care posedă un set de inteligențe de bază.

Oamenii au o combinație unică de inteligențe. Howard Gardner argumentează că marea provocare în ce privește utilizarea resurselor umane este cum să utilizezi cel mai bine această unicitate care ne este conferită, ca specie care demonstrează mai multe inteligențe. (ibid.: 45).

Aceste inteligențe, conform lui Howard Gardner, sunt amorale – ele pot fi utilizate constructiv sau distructiv.

Sursa: http://infed.org/mobi/howard-gardner-multiple-intelligences-and-education/

VIDEO – Howard Gardner despre Teoria Inteligențelor Multiple – un interviu marca Edutopia – https://www.youtube.com/watch?v=l2QtSbP4FRg

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s