Tot din seria ”Reflecții personale și profesionale”, astăzi vă propunem un articol scris de Lindsay Kervan în Edutopia.

Lindsay a început să predea la clasele gimnaziale în anul 2009. Ea a absolvit universitatea din Valparaiso și și-a completat studiile în educație cu un master în educație de la Universitatea din Colorado. Teza pentru acest master a avut tema instruirii bazate pe grija față de bunăstarea elevului. Materialele studiate pentru această teză au învățat-o că simplele conexiuni și intervențiile strategice au un efect benefic pe termen lung în a-i încuraja pe elevi să se dezvolte într-un mediu de siguranță. În anul 2017, Lindsay și-a împlinit visul de a preda într-o școală în natură, petrecând un an în școala situată în pădurea de lângă Monteverde, Costa Rica.

O interacțiune scurtă și pozitivă cu un elev la începutul anului școlar poate da roade pe tot parcursul anului.

În urmă cu șase ani, am început un experiment în care am vorbit cu fiecare elev în prima săptămână de școală. Am aflat că această investiție de 45 de secunde în relația cu fiecare elev, împreună cu așteptări proactive și clare, a creat relații pozitive cu elevii, transformând clasa mea într-o clasă inclusivă, sigură și bazată pe îngrijire. Începutul anului școlar poate fi stresant! Există atât de multă presiune în jurul începerii anului „așa cum trebuie”.

Începând din 2009, în fiecare august, visele colegilor profesori mi s-au infiltrat în minte, ducând la amenajări imposibile de clasă și cu mine ajunsă într-o stare de anxietate încât mă trezeam țipând, astfel încât copiii de după colț și cei de jos, de pe scările din spatele coloanei să mă poată auzi. Între timp, nu găseam teancul de fișe de înmânat elevilor, pe care uitasem să le copiez.

Frica ca acest lucru să nu se mai întâmple m-a făcut să fiu supra pregătită și să folosesc următoarele strategii pentru a începe să transform cultura clasei încă din prima săptămână de școală.

Să începi în forță

În prima zi de școală, îi întâmpin pe elevi la ușă cu un zâmbet, anunțându-le că există o diagramă cu locurile lor și un chestionar la care să lucreze. Acest lucru ușurează anxietatea cu privire la locul unde să stea și le oferă imediat ceva de făcut. Chestionarul constă în întrebări deschise pentru a-i cunoaște mai bine și include un mini-contract despre comunicarea deschisă și grija mea pentru succesul și bunăstarea lor ca persoană întreagă. La nevoie, le împart creioane.

În timp ce elevii completează chestionarul, le pun o muzică plăcută, pentru a la atenua orice stânjenire. Le spun elevilor că mă voi plimba și mă voi prezenta în liniște fiecăruia dintre ei. Când ajung la fiecare, îl rog să mi se prezinte, spunându-și clar numele și prenumele. Acest lucru îmi permite să stabilesc un contact vizual și lor le permită să-și pronunțe numele (în timp ce eu notez pe tabelul de locuri), astfel încât eu să nu-l pronunț greșit în fața întregii clase și să risc să-l jenez pe elev.

În continuare, fac în fața clasei o scurtă prezentare despre mine însoțită de imagini, pentru ca elevii mei să vadă că și eu sunt un om adevărat, cu pasiuni în afara școlii. Le împărtășesc faptul că am făcut parașutism (dar că nu voi mai sări niciodată cu parașuta), am alergat la un maraton (cu peste un deceniu în urmă) și m-am bucurat de jocrul Ultimate Frisbee. Le arăt o poză cu copiii mei mici, făcută în clasă, în timp ce ei mă ajută să amenajez clasa (atâta timp cât amenajarea înseamnă să arunce coșul de markere uscate).

Includ în prezentare și așteptări scurte și simple în jurul speranței mele pentru clasă (un mediu de învățare sigur în care suntem cu toții amabili și muncim din greu în timp ce ne asumăm riscuri).

Încheiem clasa cu jocuri de nume, ca să ne cunoaștem mai bine colegii de clasă.

Construirea impulsului

În prima săptămână de școală, aleg teme distractive și simple pentru discuții în grup. Mă așez în spatele sălii de clasă (în timp ce se aude muzica și elevii discută temele în grupuri) și-l chem la mine, pe rând, pe fiecare elev. Mă uit la chestionarele lor din prima zi și scot în evidență ceva ce am în comun cu ei sau despre ce mă interesează să aflu mai multe. Voi spune lucruri precum: „Oh, și mie îmi place foarte mult să citesc!” sau „Da, am avut și frați mai mari cu care am crescut” sau „Ce este un truc ollie?”

Cel mai important lucru este să stabilim contact vizual și să le spun că mă bucur că îi am în clasă și că îmi pasă de ei și că sunt aici pentru ei. De asemenea, să aflu dacă au un plan educațional pe termen lung și să le spun cum îi voi sprijini în acest sens.

Poate vă întrebați de ce aceste conversații transformă cultura clasei? Pentru că elevii se simt apreciați, respectați și văzuți de dvs., ceea ce înseamnă că au mai puține șanse să acționeze în mod negativ. Ei te văd ca o persoană și vor avea mai multe șanse să te abordeze cu întrebări sau probleme, deoarece au vorbit deja cu tine. Elevii se vor simți mai în siguranță și mai dispuși să își asume riscuri educaționale. Aceste conversații le permit să construiască o relație pozitivă cu dvs., indiferent de reputația cu care au venit din altă clasă.

Desigur, aceste conversații trebuie să însoțească respectul față de toți elevii, împreună cu așteptări clare, pe care le gestionați în mod constant atunci când nu sunt îndeplinite. A fi proactiv în predare și interacțiunile cu elevii – prin plasarea strategică a elevilor, structurile de sprijin și diferențierea sarcinilor, verificarea în liniște cu elevii care au nevoie de sprijin suplimentar în primele minute de lucru, indicații explicite și grilă de notare – va preveni potențialele întreruperi.

Pentru a continua să construiți comunitatea, este important ca elevii să învețe numele tuturor colegilor din clasă. Folosesc grupuri aleatorii pentru orice, iar protocolul este mai întâi să le spun numele și să mă conectez cu ei. Acest lucru ameliorează dificultățile sociale legate de alegerea grupurilor, le permite elevilor să accepte diferite roluri și, în mod ideal, le permite să înceapă prietenii care altfel ar fi puțin probabile. Avem rutine distractive încorporate, cum ar fi întrebări captivante înainte de lucrul în grup, jocul două adevăruri și o minciună o dată pe săptămână și jocuri de spărgătoare de gheață pe tot parcursul anului.

Redirecționarea

Lucrurile care necesită corectare vor apărea în continuare pe tot parcursul anului! Comportamentele neașteptate sunt un mod al lor de a ne comunica că nevoile unui elev nu sunt satisfăcute. În aceste situații, abordez problemele pe moment (ideal departe de colegii de clasă) printr-o conversație în care încerc mai întâi să mă conectez cu ei despre ceea ce simt sau de ce anume au nevoie. Le reamintesc că îmi pasă de ei ca persoană și știu că alegerea lor de comportament este separată de cine sunt ei în mod inerent. Deoarece am avut o conversație în prima săptămână de școală, este mai ușor să vorbim și să venim cu un plan pentru a-i oferi elevului ceea ce are nevoie, pentru a se simți de succes și pentru ca sala de clasă să fie un mediu calm, respectuos și sigur.

În orice moment al anului școlar veți citi acest articol, chiar dacă-l citiți la mijlocul anului, nu este niciodată prea târziu să implementați conversații individuale cu elevii și să mergeți către o schimbare pozitivă!

Sper că aceste mici strategii pot face o mare diferență în cultura clasei dumneavoastră.

Lindsay.

Sursa: https://www.edutopia.org/article/building-relationships-students-first-week