Astăzi ne-am propus să vă oferim ceva diferit – un material de reflecție pentru voi, dar și o provocare pe care o puteți folosi în discuția cu copiii sau elevii voștri mai mari.

Acesta este îndemnul rostit de tânăra Cleo Wade la TEDWomen 2017.

Iată traducerea discursului și a poemului compus de ea pentru acest eveniment, al cărui video îl puteți urmări aici:

https://www.ted.com/talks/cleo_wade_want_to_change_the_world_start_by_being_brave_enough_to_care?

Cel mai bun prieten al meu a avut recent un copil. Și când l-am întâlniri, am fost cuprinsă de uimire observând această ființă minusculă și frumoasă care a intrat în viețile noastre. Am realizat de asemenea că el nu intrase doar în viețile noastre, el intrase în lume – această lume nebună, mi ales acum, care se simte atât de incredibil de provocatoare. Am petrecut o mulțime de timp în activitatea mea vorbind cu oameni despre cine suntem, cine trebuie să fim și cum arată vindecarea noastră.

Așa că prima oară când l-am ținut, aveam discursul meu pregătit. Știți, voiam ca el să știe că modul în care ne găsim tăria este prin provocări. Voiam ca el să știe că putem cu toții face ceva măreț atunci când începem cu lucrurile mici. Voiam ca el să știe că fiecare dintre noi este mai rezistent decât ne-am putem imagina vreodată. Așa că, iată-mă ținându-l pe micul Thelonious. Am privit în jos la el și m-a izbit: e un bebeluș! (râsete)

El nu va înțelege nici un singur cuvânt pe care i l-aș spune. Așa că, în loc de asta, poate ar fi o idee mai bună să mă duc acasă și să scriu. Așa că ce voi spune acum este pentru cei care au crescut, dar este de asemenea și pentru Thelonious, pentru când va fi destul de mare ca să o citească:

Lumea îți va spune…

– Lumea îți va spune, ”Fii o persoană mai bună”. Să nu-ți fie frică să spui ”Da”. Începe prin a deveni un mai bun ascultător. Începe prin a fi mai bun la mersul pe jos pe stradă. Vezi oamenii. Spune, ”Bună ziua” (“Hello.”) Întreabă-i ce mai fac și ascultă ce spun ei. Începe prin a fi un prieten mai bun, un părinte mai bun, un copil mai bun pentru părinții tăi; un frate mai bun, un iubit mai bun, un partener mai bun. Începe prin a fi un vecin mai bun. Întâlnește-te cu cineva pe care nu îl cunoști ca să ajungi să îl cunoști.

– Lumea îți va spune, “Ce urmează să faci tu?“ Să nu îți fie frică să spui, ”Știu că nu pot să fac totul, dar pot face ceva”. Pășește în mai multe încăperi spunând, ”Sunt aici pentru a ajuta”. Devino intim cu generozitatea. Dă ceea ce poți da și fă ceea ce poți face. Dă bani, dă bănuți, dă din timpul tău, dă dragostea ta, dă-ți inima, dăruiește spiritul tău.

– Lumea îți va spune, “Avem nevoie de pace.” Găsește-ți pacea interioară, păstrează-o cu sfințenie, adu-o cu tine peste tot unde te duci. Pacea nu poate fi împărtășită sau creată cu alții dacă nu o putem genera întâi în noi.

– Lumea îți va spune, “Ei sunt dușmanul.” Iubește destul pentru a ști că doar pentru că cineva nu este de acord cu tine, asta nu face din el dușmanul tău. Ai putea să nu câștigi într-o argumentare, ai putea să nu schimbi părerea cuiva, dar dacă alegi, poți întotdeauna să câștigi victoria empatiei radicale – o înțelegere a inimii.

– Lumea îți va spune, “Avem nevoie de dreptate“ Investighează. Află adevărul din spatele poveștilor pe care le spui. Află adevărul din spatele modului în care sunt văzute lucrurile. Investigate. Întreabă ”De ce?” Întreabă ”E drept asta?” Întreabă ”Cum am ajuns noi aici?” Fă asta cu compasiune. Fă asta cu iertare. Învață să-i ierți pe ceilalți. Încearcă să înveți cu adevărat cum să te ierți pe tine însuți. Suntem cu toții mai mult decât suma greșelilor noastre. Suntem cu toții mai mult decât persoana care am fost ieri. Ne merităm cu toții demnitatea. Vezi-te pe tine în ceilalți. Recunoaște că dreptatea ta este dreptatea mea, iar a mea este a ta. Nu poate fi o eliberare pentru unul din noi dacă celălalt nu este liber.

(Aplauze)

– Lumea îți va spune, “Sunt violent.” Răspunde spunând; ”Eu nu sunt. Nu în vorbele mele și nu în acțiunile mele”.

– Lumea îți va spune,, “Trebuie să vindecăm planeta.” Începe prin a spune, “Nu, mulțumesc, nu am nevoie de sacoșe de plastic.” Reciclează, refolosește. Începe prin a ridică o bucată de gunoi de lângă blocul tău.

– Lumea îți va spune, “Sunt prea multe probleme.” Să nu-ți fie frică să fii o partea a soluțiilor. Începe prin a discuta problemele. NU putem să depășim ceea ce ignorăm. Cu cât vorbim mai mult despre lucruri, cu atât mai mult vedem că problemele sunt conectate deoarece noi suntem conectați.

– Lumea îți va spune, “Trebuie să terminăm cu rasismul.” Începe prin a vindeca asta în propria familie.

– Lumea îți va spune, “Cum să vorbim celor părtinitori și bigoților?“ Începe prin a avea prima conversație la propria masă din bucătărie.

– Lumea îți va spune, “Există prea multă ură.” Devotează-te iubirii. Iubește-te pe tine atât de mult încât să îi poți iubi pe ceilalți fără bariere și fără judecăți.

Când lumea ne pune întrebări mari care cer răspunsuri mari, avem două opțiuni.

Unu: să ne simțim atât de copleșiți și necalificați încât să nu facem nimic.

Doi: să începem cu un act mic și să ne calificăm. Sunt directorul securității naționale și la fel ești și tu. Poate că nimeni nu ne-a numit și că nu au fost nici un fel de confirmări în Senat, dar noi putem asigura națiunea. Atunci când ajuți doar o singură persoană, națiunea este mai sigură. Doar cu o mână întinsă care spune, ”Ești bine? Sunt aici pentru tine,” noi putem transforma insecuritatea în securitate.

Ne regăsim pe noi înșine spunând lumii: “Ce ar trebui să fac?” “Ce ar trebui să facem?”

O întrebare mai bună ar putea fi: “Cum mă manifest eu?”

Cer lumii pace, dar arăt eu pace atunci când mă văd cu familia și cu prietenii?

Cer lumii să sfârșească cu ura, dar arăt eu iubire nu numai celor pe care îi cunosc, dar și celor pe care nu îi cunosc? Arăt eu iubire acelor ale căror idei intră în conflict cu ale mele?

Cer lumii să sfârșească cu suferința, dar arăt eu ceva acelora care suferă la colțul străzii mele?

Noi spunem lumii “Te rog să te schimbi; avem nevoie de schimbare.” Dar cum arătăm noi că ne schimbăm propriile vieți? Cum arătăm noi că schimbăm viața oamenilor din comunitatea noastră?

James Baldwin a spus, “Totul acum, noi trebuie să presupunem că este în mâinile noastre; nu avem dreptul să presupunem altfel.” Asta a fost întotdeauna adevărat.

Nimeni nu a numit-o pe Harriet Tubman pentru scopul ei, pentru misiunea ei, pentru curajul ei. Ea nu a spus, ”Nu sunt un congressman sau președintele Statelor Unite, așa că, cum ar fi posibil să particip la abolirea unui sistem atât de mare ca sclavia?” În schimb, ea a petrecut 10 ani făcând 19 călătorii, eliberând 300 de oameni, câte un grup de oameni pe rând. Gândiți-vă la copiii acestor 300 de oameni, la nepoții și strănepoții lor și mai departe. Actele noastre echitabile creează valori incomensurabile în râul nesfârșit al justiției.

Indiferent dacă este vorba de uraganul Katrina, Harvey, Irma sau Maria, oamenii nu spun, “E prea mare prăpăd. Ce ar trebui să fac?” Ei ajung să facă ceea ce pot. Aceia care au bărci își iau bărcile și încep să încarce în ele fiecare femeie, bărbat sau copil pe care îl întâlnesc. Aproape și departe, oamenii își dau banii, își dau bănuții, își dau inimile, își dăruiesc spiritul.

Am petrecut atât de mult timp gândindu-ne că nu avem puterea de a schimba lumea. Noi uităm că puterea de a schimba viața cuiva este întotdeauna în mâinile noastre. Ceea ce schimbă lucrurile nu aparține unui anume grup de oameni; ne aparține nouă, tuturor. Nu trebuie să aștepți pe nimeni care să îți spună că ești parte din asta. Începe. Începe prin a face ceea ce poți, acolo unde ești și în modul tău propriu.

Nu trebuie să fim eroi, să purtăm o uniformă, să ne numim activiști și să fim aleși să participăm.

Trebuie doar să fim suficient de curajoși încât să ne pese.

Acum, în perioada când s-a născut Thelonious, m-am dus la o petrecere aniversară la un om numit Gene Moretti. Era aniversarea lui de 100 de ani, ceea ce înseamnă că el trăise în Statele Unite în timpul Depresiunii, al celui de al doilea război mondial, bătăliei pentru drepturile muncitorilor, obținerii dreptului femeilor de a vota, mișcării pentru drepturile civile, ajungerii omului pe Lună, războiului din Vietnam War și alegerii primului președinte de culoare.

M-am așezat lângă el și am spus: “Gene, cum ai trăit în America timp de 100 de ani. Ai vreun sfat pentru aceste timpuri de acum?”

El mi-a zâmbit și a spus simplu: ”Da. Să fii bun cu cât mai muți oameni posibil.”

Și, pe când dansa cu mama mea, care are de fapt jumătate din anii lui, într-o încăpere plină de mai multe generații din familia lui și sute de oameni, dintre care mulți călătoriseră mii de kilometri ca să fie aici și să îl celebreze, am realizat că el nu numai că îmi dăduse un sfat, el îmi dăduse primul pas pe care fiecare dintre noi este capabil să îl facă, dacă vrem din toată inima să creăm un impact real asupra lumii din jurul nostru, chiar acum.

“Fii bun cu cât mai muți oameni posibil.”

Mulțumesc.

Cleo Wade