A venit vacanța. Ce veți face cu acest timp?

George Couros vă amintește că orice vacanță trebuie să fie în primul rând o pauză de la îndatoririle împovărătoare și un timp al recuperării forțelor.

Pe măsură ce anul școlar se apropie de sfârșit sau chiar s-a încheiat pentru multe școli din emisfera nordică, iar profesorii din Australia și Noua Zeelandă se îndreaptă spre vacanța de iarnă, am vrut să revăd câteva sfaturi pe care le-am împărtășit anterior despre cum să vă recuperați forțele și respirația în această perioadă.

Mulți dintre voi știți că sunt un fan înfocat al sportului și că nu există ligă care să nu-și ia o pauză semnificativă în fiecare an pentru ca sportivii să se recupereze fizic pentru a începe cu succes anul următor. Acesta este motivul pentru care ezit întotdeauna să numesc orice moment „pauză” sau vacanță, deoarece este mai mult decât orice altceva, o recuperare.

Și nu doar corpul are nevoie de recuperare, ci și mintea și inimile noastre. Educația este o profesie obositoare în toate aspectele vieții unui profesor și, din experiență, știu că dacă nu iei o pauză, vei avea în mod forțat o pauză. Mai jos sunt trei gânduri pe care le am despre intrarea într-o pauză sau o vacanță și de ce asta nu este doar „în regulă”, ci este necesară atât pentru creșterea și dezvoltarea profesională, cât și cea personală.

1. Este în regulă (și necesar) să ai nevoie de o pauză.

Adesea, există multe discuții despre vacantele prea lungi ale profesorilor, dar și un fel de „vinovăție profesorală” care se manifestă mai ales în vacanțele de vară și de iarnă. Aceasta nu se aplică doar persoanelor din afara profesiei, ci și celor din cadrul acesteia. Mulți dintre elevii pe care îi ajutăm în educație văd școala nu doar ca pe un loc de învățare, ci și ca pe unul dintre locurile stabile din viața lor. În mod ciudat, „rutina” școlară poate fi foarte reconfortantă pentru mulți, inclusiv pentru adulți, fiind în același timp copleșitoare. După cum știți, vacanța, pauza pe care o așteptați cu nerăbdare poate fi, de asemenea, ceva de care unii oameni se tem. De exemplu unii dintre părinți sau elevi.

Acestea fiind spuse, elevii au nevoie de profesorii lor la capacitate maximă, iar mulți oameni sunt ca niște benzi elastice; dacă le întinzi prea mult, în cele din urmă se pot rupe. Pe măsură ce predarea a devenit mai complexă, sănătatea mintală a educatorilor pare să fi avut de suferit (citiți acest articol excelent din 2017 de Dean Shareski, „Când vom lua în serios stresul profesorilor?”)*. Desigur, nu ar trebui să vă bucurați zilnic în fața elevilor că aveți în sfârșit timp liber, dar nu cred că așteptarea cu nerăbdare a recuperării este un lucru negativ.

* https://ideasandthoughts.org/2017/12/06/when-will-we-get-serious-about-teacher-stress/ Un sentiment pe care l-am împărtășit cu mulți educatori este că, atunci când suntem la serviciu, suntem adesea complet absorbiți de munca noastră, iar apoi, când mergem acasă, continuăm să fim absorbiți de ea.

Ca o primă sugestie – este esențial să găsim timp pentru a ne deconecta de la muncă și a ne reconecta cu noi înșine și cu cei care contează cel mai mult.

În cele din urmă, acest lucru vă va aduce beneficii pe termen lung.
 

2. Învață să spui nu. 

Aceasta este o sarcina dificilă nu doar pentru educatori, ci pentru oricine.

Este minunat să vrei să fii de ajutor, dar există limite la ceea ce poate face orice persoană. Am descoperit că, dacă spun „da” prea des, adesea îmi spun „nu” mie și familiei mele. Nu poți fi totul pentru toți oamenii, iar a avea pe cineva dezamăgit este mult mai bine decât să te împingi pe tine peste o limită de la care nu te poți întoarce. De asemenea, nu trebuie să oferi o explicație pentru refuzul anumitor oportunități, deoarece acest lucru poate fi epuizant emoțional.

Un termen popular pe care l-am auzit (deși nu sunt sigur de originea sa) este că „nu” este o propoziție completă. Poți fi amabil în timp ce ești ferm în răspunsul tău. Fiecare „da” este un „nu” la altceva, așa că fii conștient de compromisurile pe care le faci.

3. Ai grijă de tine însuti. 

Știu că, în multe școli, acesta este punctul principal al buletinului informativ din această săptămână, dar cred că merită să fie reiterat. M-am luptat enorm cu această idee, motiv pentru care am ales subiectul articolului săptămânal. Am vrut să vă ofer ceva tuturor, dar am decis să mă inspir dintr-o postare anterioară pentru că am și eu nevoie de o pauză mentală.

Este foarte ușor să muncești din greu și să-ți lași capul în jos, iar apoi, dintr-o dată, parcă te-ai pierdut. O practică care m-a ajutat enorm de-a lungul anului este să-mi programez zilnic timp pentru muncă, să găsesc timp pentru citit și să nu mă uit la telefon în această perioadă, decât pentru a schimba muzica. Acum câțiva ani, am decis că telefonul meu va fi în modul „Nu deranja” 24/7 și că nu voi lăsa niciodată telefonul sau notificările să-mi fure atenția. Cu toate acestea, îmi verificam telefonul atunci când avea sens. Știu că acest lucru nu este posibil pentru toată lumea, dar dacă este posibil pentru tine, îți recomand cu căldură această practică. M-a ajutat enorm cu anxietatea.

Deși oamenii pot simți că este greu să-și programeze timp pentru ei înșiși, vreau să vă gândiți de ce se întâmplă acest lucru. Dacă sunteți de acord să fiți la timp și să respectați programul pentru ceilalți, de ce să nu faceți asta și pentru voi înșivă? A fi punctual și prezent la întâlniri este la fel de important pentru dumneavoastră ca și pentru ceilalți.
Am învățat că faptul că îmi iau timp pentru mine nu numai că îmi dă mai multă energie, dar îmi permite și să petrec timp de calitate cu cei la care țin; rezultatul este că sunt într-o dispoziție mult mai bună.

Sincer, nu aș vrea să petrec MAI MULT timp cu cineva care este nefericit, dar în unele cazuri, asta mi se întâmplă chiar mie. Găsește-ți timp să citești, să scrii, să faci mișcare, să te uiți la un serial pe care l-ai ratat, să te înconjori de oameni care te încurajează sau orice altceva îți umple paharul.

A avea grijă de tine va duce la momente mai bune alături de ceilalți pentru o perioadă mai lungă de timp. Calitatea timpului este mai importantă decât cantitatea. Cum arată asta depinde de tine. Sunt multe momente când scriu aceste articole și primesc un răspuns care spune ceva de genul: „Exact de asta aveam nevoie astăzi!” Apreciez asta mai mult decât crezi.

Dar de cele mai multe ori, scriu aceste articole pentru că sunt exact ceea ce am eu nevoie astăzi. Adesea, când mă lupt cu greutățile, mă gândesc că altcineva ar putea trece prin aceeași situație și, sper că sfaturile pe care le împărtășesc public ar putea ajuta pe cineva care citește asta.

Vă mulțumesc că mi-ați acordat spațiul și timpul din viața dumneavoastră pentru a împărtăși câteva lucruri care au funcționat pentru mine în trecut.

Sper că acestea vă pot ajuta pe dumneavoastră sau pe cineva cunoscut.

Un weekend și o săptămână minunate 🙂

Pe curând!

Cu sinceritate, George Couros