Dragi prieteni, pentru că am serbat cu toții Ziua Învățătorului, pentru astăzi am ales un articol scris de George Couros, având ca subiect câțiva dintr învățătorii și experiențele din școala primară care l-au modelat ca adult.

”Dacă vrem ca elevii să devină în viitor lideri, ce mai bună oportunitate de a face asta este să ne asigurăm că le sunt furnizate oportunități de a conduce chiar acum” – George Couros

Salut tuturor,

Săptămâna trecută, a fost o adevărată binecuvântare să primesc articolul de sâmbătă, scris de Jennifer Casa-Todd și intitulat „3 Moduri în care co-scrierea unei cărți împreuna cu un elev mi-a modelat viziunea asupra culturii școlare”, în care discuta despre lansarea cărții sale,„Speranță pentru școală”, scrisă împreună cu eleva Karen Phan.

Cartea oferă o perspectivă autentică asupra școlii din punctul de vedere al unui elev, completată de povești și idei despre cum putem îmbunătăți educația pentru toți elevii (inclusiv adulții), în ciuda constrângerilor sistemului școlar. Aceasta ar fi o opțiune excelentă pentru un studiu de carte pentru profesori și grupurile elevilor din conducerea școlilor.

În timp ce citeam cartea pe îndelete săptămâna trecută, am început să mă gândesc la unele dintre propriile mele experiențe școlare, în special din școala primară, care au modelat mult din adultul de astăzi, într-un mod care sper să fie foarte pozitiv.

De aici și tema articolului de astăzi!

3 Experiențe din școala primară care mi-au modelat gândirea de astăzi

Este acea perioadă a anului când școlile din America de Nord fie se termină, fie se îndreaptă spre ultima parte (rezistați dacă vă aflați în ultima tabără!). Un salut rapid tuturor prietenilor mei de peste hotare, mulți dintre ei apropiindu-se de mijlocul anului! Pe măsură ce reflectam asupra unora dintre experiențele mele din școala primară, mi-am dat seama cât de profund mi-au influențat acestea nu numai opiniile despre educație, ci și cine am devenit ca persoană. Iată trei lecții puternice care mă ghidează și astăzi, toate învățate înainte de a avea măcar ocazia să merg la liceu!

1. Un mic moment pentru tine poate dura pentru altcineva o viață întreagă.

Într-o conversație recentă, i-am împărtășit unei prietene că scopul meu pentru fiecare zi este să fie cea mai bună interacțiune pe care orice persoană o are cu mine, fie că este sau nu un străin. Și eșuez lamentabil în acest sens, în fiecare zi, dar acesta rămâne scopul meu.

Un mic moment poate dura o viață întreagă pentru altcineva. Această linie de gândire a început probabil în clasa a IV-a, când profesoara mea, domnișoara Butler (care era în primul ei an în profesie), a scris câte o felicitare personalizată pentru fiecare dintre elevii ei, împărtășind o poveste personală și o conexiune cu fiecare dintre noi. Nu numai că îmi amintesc ce a spus ea, dar îmi amintesc și că felicitarea mea a fost decupată special în formă de Ștrumf (nu judecați!), pentru că eram foarte pasionat de acel desen animat când aveam 8 ani. Pentru că este minunat, nu-i așa? Acea practică mi-a atras atenția atât de mult încât am ajuns să fac același lucru ca profesor, în fiecare an, scriind câte o felicitare personalizată pentru fiecare elev aflat în grija mea. Știu cât de mult a însemnat pentru mine și sper că le-am produs elevilor mei aceeași impresie pe care ne-a făcut-o domnișoara Butler!

Asta demonstrează că, atunci când ești nou, chiar și în primul an de predare, simpla dorință de a te conecta cu elevii poate avea un impact de durată.

2. Este esențial să avem întotdeauna ceva de care să ne bucurăm, ca și comunitate școlară.

Una dintre zicalele mele preferate este: „Fericirea înseamnă să ai întotdeauna ceva de care să te bucuri”.

Ca tată, încerc să fac asta cu propriii mei copii, indiferent cât de mare sau mică este experiența.

Crescând într-un oraș mic, unul dintre lucrurile pe care le așteptam cu nerăbdare era când doamna Sloane, învățătoarea de la clasa a V-a, organiza ceea ce se numea o „Vânzare de Elefanți Albi”, pentru care elevii din clasa ei creau lucruri mici pe care le puteam cumpăra în ziua respectivă, cu nimic mai mult de doi dolari și fără a permite nimănui să cheltuiască mai mult de cinci până la zece. Veniturile rezultate din vânzare erau apoi donate către diferite organizații caritabile. A fost o inițiativă grozavă care a reunit mica noastră comunitate pentru a-i ajuta pe alții. În fiecare an, așteptam cu nerăbdare să cumpăr fudge (un desert preferat și pentru George!), și era ceva la care îmi plăcea să merg ca elev în alte clase. Iar, ca elev în clasa a V-a a doamnei Sloane am fost deosebit de încântat când am putut să contribui cu ceva.

Ca director, școala noastră a găzduit un eveniment numit „Ziua Identității”, unde fiecare persoană, inclusiv adulții, a împărtășit un lucru care-l pasiona. Dacă ai ocazia să împărtășești lucruri care îți plac, abia aștepți să ajungi la școală în acea zi! (acest videoclip* are aproximativ cinci ani, dar explic puțin despre ce este Ziua Identității și cât de mare a fost impactul pe care l-a avut asupra școlii noastre!)

* https://www.youtube.com/watch?v=gbjkEGSN8sw

Ca profesor, administrator și tată, îmi place ideea de a crea experiențe pe care oamenii le pot anticipa înainte și și le pot aminti mult timp după ce se întâmplă.

3. Oportunitatea de a împărtăși cunoștințele tale cu ceilalți poate îmbunătăți performanța.

Abilitatea mea de a ține discursuri în fața publicului astăzi, indiferent de mărimea acestuia, mi-a fost insuflată de învățătoarea mea din clasa a III-a, care era și profesoară de muzică la școala primară, Cindy Penrose. Ea m-a învățat importanța momentului, a prezenței și a conectării cu publicul. În carnetul meu de note pentru clasa a VIII-a, ea a scris: „Într-o zi, vei fi pe o scenă”. Cred că a crezut că voi cânta, dar pubertatea nu a fost blândă cu corzile mele vocale! Totuși, știa ceva. Oricât de mult am iubit-o ca profesoară, era extrem de disciplinată. Nu se aștepta ca performanța ta să fie perfectă, dar se aștepta să urmărești acest lucru în fiecare zi de repetiții. Când mă uit în urmă la cât de disciplinată era, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am iubit-o atât de mult ca profesoară. Mi-a arătat că, dacă ești dispus să muncești din greu și să te depășești continuu, este uimitor ce poți realiza. Și cu tot antrenamentul greu, în cele din urmă a venit și performanța. Acea oportunitate a fost ceva ce am apreciat mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată, iar amestecul de entuziasm nervos pe care l-am simțit atunci este ceva ce încă experimentez atunci când țin discursuri principale la școli și evenimente. Îți dorești ca aceasta să fie mai mult o experiență decât o reprezentație, iar acesta este lucrul pe care ni l-a insuflat doamna Penrose. Ce ar simți oamenii după ce ar pleca? Ce emoții ar persista în ei datorită acelor sentimente? Scopul a fost întotdeauna să-i faci pe oameni să se conecteze cu reprezentația ta.
Până în prezent, una dintre prioritățile mele a fost și este să ajut elevii (și adulții) să găsească o oportunitate de a-și lumina lumea. Fie că este vorba de sport, scris, atletism, matematică sau orice alt domeniu, oportunitățile de a-și împărtăși lumina cu lumea au crescut exponențial încă de când eram copil. Una dintre pasiunile mele de ani de zile a fost să ajut elevii să iasă din școli cu propriile portofolii digitale, astfel încât să își poată identifica pasiunile și punctele forte, iar având oportunitatea de a-și documenta parcursul și oportunitățile, să le găsească. (iată câteva postări și resurse pe care le-am creat de-a lungul anilor pe această temă**)

** https://georgecouros.com/presentation-resources/resources-on-blogs-as-digital-portfolios/
Discutăm adesea despre aducerea experților în sălile noastre de clasă, dar rareori discutăm despre împărtășirea expertizei școlii noastre cu lumea.

Rushton Hurley a spus ceva de genul:

„Când elevii fac ceva pentru profesorul lor, își doresc ca acel lucru să fie suficient de bun. Dar când îl fac pentru lume, își doresc ca acel lucru să fie cu adevărat bun!”

Încurajați lumina pe care o vedeți în școlile și sălile voastre de clasă să strălucească asupra lumii. Aceasta are nevoie de ea mai mult ca niciodată.

Un lucru care îmi place la scrierea acestui articol este că îmi amintesc viu de FIECARE profesor pe care l-am avut ca elev de la grădiniță la clasa a XII-a, iar aceste „3 lucruri” ar putea deveni cu ușurință un e-mail cu „300 de lucruri”.

O parte din speranța cu care am scris, a fost să împărtășesc idei cu voi, dar și să-mi exprim recunoștința pentru tot ceea ce faceți pentru comunitățile voastre.

Într-o zi, unul dintre elevii voștri probabil va privi în urmă și va împărtăși despre voi, așa cum fac eu astăzi despre profesorii mei.

Și, pentru ca tocmai a fost Ziua Învățătorului, și dacă nu ați auzit asta astăzi, vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți! Înseamnă mult nu numai pentru mine, ci și pentru lume, indiferent dacă sunteți conștienți de asta sau nu.

O săptămână minunată și vă mulțumesc pentru tot ce faceți pentru a da putere vocilor din comunitatea voastră!

Cu sinceritate, George Couros

Sursa: https://us12.campaign-archive.com/?u=9381017234135a9c6d5f7419a&id=975f186867