Recent, Prof. Dr. George Couros autor al multor articole pe care le-ați citit și aici și al cărților ”Mentalitatea de inovator” (The Innovator Mindset), ”Inovează în interiorul cutiei” (Inovate inside the box) și ”Din cauza unui profesor” (Because of a teacher, vol. 1 & 2) a lansat o altă carte, pe care a scris-o în colaborare cu Allyson Apsey – ”Ceea ce face un director grozav: Cei cinci piloni ai unui leadership școlar eficient” (What Makes a Great Principal: The Five Pillars of Effective School Leadership)*.

Și, ca de obicei, ne oferă câteva reflecții în urma lansării cărții. Poate pentru că este vacanță și profesorii au ceva timp de reflecție și pentru ei.

* https://www.amazon.com/dp/1948334739/

A fost uimitor să văd săptămâna trecută primirea pe care au făcut-o profesorii cărții „Ceea ce face un director grozav: cei cinci piloni ai unui leadership școlar eficient”!

Nu numai că m-am simțit binecuvântat să văd mulți oameni entuziasmați de lansare și de ceea ce citiseră deja, dar mi-a plăcut și această reflecție a lui Abby Ramos Stanutz** despre ceea ce a însemnat cartea pentru ea, ca profesor și colaborator.

** https://twitter.com/gcouros/status/1781787378874507319

Știam că, dacă vrem ca această carte să poată avea un impact, vocile celor care sunt cel mai mult afectați de directorii școlilor ar trebui să fie evidente pe tot parcursul cărții. Unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat în realizarea acestei cărți a fost oportunitatea de a ne conecta cu educatori din diferite comunități și niveluri de clasă și de a obține perspectivele lor diverse despre ce face ca un director să fie grozav #WhatMakesAGreatPrincipal.

Un lucrul frumos legat de colaboratori și de timpul în care trăim este că pe cei mai mulți dintre ei nu i-am întâlnit în persoană, dar m-am conectat cu ei online.

Citatul de mai jos din carte întruchipează o credință care este foarte dragă inimii mele.

”Deseori vorbim despre faptul că trăim într-o perioadă incredibilă, unde avem acces la toate informațiile din lume. Deși voi fi de acord cu această afirmație, consider că este mult mai puternic faptul că avem acces unul la celălalt.” – George Couros & Allyson Apsey

Din perspectiva mea, tehnologia are capacitatea de a ne face mai conectați cu oamenii, dacă alegem să o folosim în acest fel. Acest lucru nu se va face doar cu ajutorul tehnologiei, ci depinde de modul în care folosim în mod intenționat instrumentele aflate la îndemâna noastră.

Cu toate acestea, pe cât de mult apreciez capacitatea pe care o avem de a ne conecta și de a colabora cu oamenii din clădirea noastră și din întreaga lume, relațiile care par întotdeauna să fie afectate cel mai mult în cariera educatorilor sunt cele pe care le au acasă și relația cu ei înșiși.

Unul dintre pilonii pe care îi discutăm în „Ceea ce face un director grozav” este importanța rolului de a fi un „constructor de relații” și modul în care acesta se conectează cu tot ce facem în educație. Dar este important să nu ne limităm concentrarea la relațiile pe care le construim în locurile noastre de muncă.

Iată un fragment pe care l-am scris în carte despre importanța conectării în afara muncii noastre:

„Este important să ne amintim că, deși în comunitățile noastre școlare relațiile sunt cruciale, ele sunt la fel de importante și în afara lor. De prea multe ori, marii directori devin oameni care se luptă cu propria sănătate pentru că dau totul școlii și nu mai au nimic pentru familie, prieteni și, cel mai adesea, pentru ei înșiși.”

Este ușor să dăm totul tuturor și să nu ne mai rămână nimic pentru noi înșine. Lucrul ciudat este că atunci când avem grijă în mod regulat de noi înșine, asta duce și la un leadership mai bun. Acest citat al muzicianului Solange Knowles este un adevăr pe care mulți actuali și foști directori, l-ar putea atesta:

„Când ai grijă de tine, ești o persoană mai bună pentru ceilalți. Când te simți bine cu tine, îi tratezi mai bine pe ceilalți.”

Vrei ca elevii și personalul școlii tale să fie epuizați și să nu aibă vieți în afara școlii? Desigur că nu. Așa că înțelegeți de ce vă urmăresc acțiunile mai mult decât cuvintele. Remarcile subtile din ceea ce auzim în educație vorbesc despre mesajul opus și pot da un ton greșit, că școala este totul și că trebuie să renunțăm la viața noastră personală de dragul educației.

Acesta este unul dintre motivele pentru care prefer să ne referim la școli ca la o echipă, nu la o familie. Pentru a rezuma acest punct, voi împărtăși un citat din articolul din 2014 din Harvard Business Review „Compania ta nu este o familie”, în care autorii subliniază cât de diferit ne tratăm propriii copii atunci când lucrurile nu merg bine, față de cum tratăm pe cineva din organizația noastră:

Într-o familie adevărată, părinții nu își pot concedia copiii. Încearcă să-ți imaginezi că îți renegi copilul pentru o performanță slabă: „Ne pare rău, Susie, dar mama ta și cu mine am hotărât că pur și simplu nu mai ești potrivită. Efortul tău de aranjare a mesei s-a deteriorat în ultimele 6 luni, iar obsesia ta pentru ponei pur și simplu nu adaugă nicio valoare. Va trebui să te lăsăm să pleci. Dar nu o interpreta greșit; este vorba doar despre familie.”

Nu poți face totul pentru toată lumea și nici nu ți-ai dori.

Pe măsură ce vă concentrați pe construirea de relații în comunitatea școlii dvs., realizați că cele care adesea nu sunt menționate în școli sunt cele care vor fi cele mai importante mult timp după ce nu veți mai ocupa acest rol de director.”

Sursa: https://georgecouros.com/dont-forget-the-relationship-with-yourself-and-with-those-outside-the-workplace/