În ultima perioadă am văzut multe postări în media online în care profesori și părinți susțineau că notele de la testele naționale au fost prea mari, în comparație cu nivelul actual al cunoștințelor și abilităților copiilor. Și am fost interesată să văd dacă acest fenomen este specific doar sistemului de educație românesc.

Așa am găsit articolul de mai jos, scris de A.J.Juliani despre un fenomen asemănător, constatat de Dr. Derek Thompson, care a studiat evoluția notelor de la școlile și universitățile din SUA între anii 1890 și 2022*. Mediile elevilor și studenților au crescut constant, atât în școlile sau universitățile de stat, cât și în cele private.

* https://gradeinflation.com/

Dar același studiu arată că, în timp ce nivelul mediilor crește, rezultatele la testele naționale scad și că aceste teste nu sunt un bun predictor al rezultatelor sistemului de educație. Pentru cine are timp să citească, studiul de mai sus este foarte interesant.

Partea bună la articolul lui Juliani este că propune alte modalități de evaluare ale rezultatelor învățării:

7 Modalități de a evalua procesul de învățare, nu produsul

Notele s-au „îmbunătățit” în mod constant în fiecare an, cu câteva salturi foarte mari. Poți compară acest proces cu rezultatele medii la SAT (testele naționale), care au fost documentate în cartea, ”Măsurarea succesului: teste, note și viitorul admiterii la facultate”, publicată de Jack Buckley, Lynn Letukas, Ben Wildavsky — și ceea ce vei vedea este o tendință alarmantă.

– https://eric.ed.gov/?id=ED598409

Media notelor crește! Rezultatele medii la SAT scad… în aceeași perioadă de timp.

De ce este acest lucru atât de important (și de ce mă deranjează atât de mult, când poate nu ar trebui)?

Deoarece o mare parte din sistemul nostru preuniversitar (K-12) și cel al studiilor superioare se bazează pe un anumit tip de măsură: Notele produsului final. Aceste note sumative sunt acordate la sfârșitul unui test, teză, unitate, proiect, eseu etc.

În timp ce notele continuă să crească, ceea ce pierdem cu adevărat din vedere este dacă are loc sau nu o învățare reală. Învățarea are loc în timpul procesului propriu-zis, și nu e neapărat reflectată în rezultatul unui produs final. Când evaluăm doar produsul final, ne lipsește atât de multă valoare din procesul de învățare și, în cele din urmă, nu oferim acel feedback valoros și util, necesar pentru a sprijini progresul învățării. Într-o mare parte din munca pe care o fac cu școlile, ne uităm la rolul învățării bazate pe proiecte, al proiectării sprinturilor de creație și al altor experiențe de învățare bazate pe cercetare care nu sunt atât de ușor de evaluat ca testele cu variante multiple de răspuns, chestionarele și eseurile cu cinci paragrafe.

Unele dintre cele mai bune modalități de a evalua aceste tipuri de învățare interactivă sunt cele utilizate în timpul procesului.

Iată șapte moduri în care puteți evalua procesul și nu produsul:

1: Rubricile GRIT

Așa cum probabil știți deja, sunt un mare fan al învățării bazate pe proiecte, al învățării bazate pe probleme și al învățării bazate pe cercetare (hei, chiar am scris o carte despre acest tip de învățare). Dar există o problemă secretă (și mare) cu învățarea bazată pe proiecte.

Chris Lehmann, director la Science Leadership Academy a spus celebra frază:

– „Dacă atribui elevilor un proiect și primești 30 de rezultate similare, acesta nu mai este un proiect, este doar o rețetă”.

Și în asta constă problema proiectelor. Când atribuim proiecte, avem tendința de a avea o temă, cu linii directoare, pași de urmat și o fișă cu rubrici despre modul în care va fi evaluat proiectul final. Adesea le arătăm elevilor exemple de proiecte anterioare care au primit note mari. Gândește-te la ce ai face dacă ai fi elev… nu, chiar gândește-te la asta pentru un moment. Da, este exact ceea ce aș face și eu. Aș crea un proiect care să îndeplinească specificațiile, să resăecte liniile directoare și aș preda ceva despre care știu că va primi o notă mare conform grilei. Și atunci ar rezulta un proiect asemănător cu al tuturor celorlalți.

Când am realizat Proiectul 20% Timp cu elevii mei, am răsturnat întregul proces de învățare bazat pe proiecte. Elevii mei au trebuit să-și creeze propriul proiect (și produs) și să documenteze procesul. Dar nu le-am evaluat produsul final. Nu le-am dat o rubrică de evaluare pentru acel produs final.

În schimb, am evaluat elevii uitându-mă la proces. Pentru asta, am folosit G.R.I.T.**, o fișă cu rubrici dezvoltată de College Track (este mult prea grozavă ca să nu o folosești). Acest lucru evaluează studenții în PROCES, nu prin PRODUSUL final, măsurându-le Curajul, Reziliența, Integritatea și Tenacitatea în timp ce lucrează la proiect:

** https://docs.google.com/document/d/1GJo0PCz9UfHCTPhD0Bgvi6FQA_10sQSx-wTluvBtU8k/edit#heading=h.gjdgxs

2: Proiectează-ți gândirea și modul în care procedezi

Imaginați-vă că cereți și obțineți de la elevii voștri o fișă cu 30 de probleme de matematică, rezolvate, care includ și pașii de rezolvare. Poate acum 10 ani, acest lucru ar arăta gândirea și munca fiecărui elev, dar acum, cu PhotoMath, Wolfram Alpha și ChatGPT — toți acești pași ar putea fi generați de o AI.

Intră în modul video-conferință.

Aici aveți elevi în camerele de discuție, rezolvând 2-3 probleme de matematică, vorbind despre procesul lor de învățare, arătându-și munca și cu ce dificultăți se luptă. Auzind și văzând elevii care învață în acțiune – suntem capabili să evaluăm unde se află fiecare acum — mult mai precis decât atunci când vedem doar produsul final.

3: Adnotări video la orice lucrare

Să ducem proiectarea video (screencasting-ul) la următorul nivel. Adnotările video pot prelua munca oricărui elev (un raport de laborator, eseu, analiză, proiect etc.) și le permit elevilor să vorbească despre învățarea lor. Ei își pot adnota munca cu vocea și folosind desene, autocolante și alte instrumente de editare video. Scopul nu este ca videoclipul să iasă ca un produs finit frumos, ci să fie o reflecție despre învățarea lor de până acum.

4: Creați rubrici de proces și conferințe

Folosind obiective detaliate de învățare ca mod de organizare pentru aceste rubrici, cursanții vor putea să vadă continuu (atât prin autoevaluare, cât și prin conferințe) unde se află într-un continuum de competențe și măiestrie.

Sincer, ChatGPT a fost fantastic în a mă ajuta să creez aceste tipuri de rubrici de proces. Le va pune chiar rezultatele într-un tabel pentru tine!

Apoi aveți conferințele (dezbaterile) cu elevii pentru a-i evalua și a le oferi feedback cu privire la învățarea lor în timpul procesului. Sunt un mare fan al coautorului meu, John Spencer, „4 Tipuri de conferințe de învățare”***și am folosit cele patru tipuri de-a lungul anilor cu tot felul de elevi:

*** https://spencerauthor.com/the-power-of-student-conferencing/

5: Rapoarte despre eșecuri

Când elevii mei lucrau în clasa mea la Proiectul 20% (Ora de geniu), aveam un „Tablou de eșec epic” (Epic Failure Board, inspirat de eșecurile unor oameni celebri) în care își identificau unele dintre cele mai mari eșecuri și riscuri e epice pe care și le asumaseră.

Proiectul 20% a cerut fiecărui elev să se provoace singur. Învățau și creau cu un scop, adesea cu așteptări și obiective înalte… și eșecurile au venit la fiecare pas. În prima lună a proiectului, am putut simți ezitarea multor elevi care nu doreau să depună 100% efort cu posibilitatea unui eșec de 90%.

Dar Epic Failure Board a schimbat cultura clasei de la una în care elevii evitau încercările și erorile, la una care susținea și chiar lăuda asumarea riscurilor.

Știu că există multe definiții diferite ale eșecului, dar în clasă noastră am adoptat o mantră: Uneori câștigi și alteori înveți. Acesta este un mod fantastic de a încadra greșelile, pașii greșiți și luptele.

Am folosit această mantră și în viața mea personală și profesională, ca autor, vorbitor, soț și tată.

Rugați-i pe elevi să împărtășească ce a mers bine, ce au învățat și unde s-au luptat – veți afla mai multe despre ei și despre învățarea lor în acest proces.

6: Prezentările marca Shark Tank (bazinul cu rechini)

Obișnuiam să cred că prezentările tip Shark Tank sunt bune doar pentru sfârșitul unității/proiectului. Cu toate acestea, când le folosiți imediat după faza de generare a ideii unui proiect — totul se schimbă.

Când elevii din școala mea au o zi de prezentare a Bazinului cu rechini, ei pot împărtăși întregii clase la ce idei lucrează. Anunțarea publică a ceea ce încearcă să realizeze face ca obiectivul să fie real. Elevii pot vedea la ce lucrează colegii lor și vor să se asigure că proiectul lor rezistă pe parcursul întregii ore/ zile.

7: Portofoliile

Modalitatea finală (și poate cea mai bună) de a evalua procesul este prin portofolii. George Couros spune că există două tipuri de portofolii care funcționează foarte bine pentru a evalua învățarea:

– Când am început să mă uit la care era cel mai bun moment pentru a începe un portofoliu digital, ne-am uitat la două tipuri de portofolii; un portofoliu de învățare și un portofoliu de prezentare.

Iată cel mai simplu mod de a le diferenția cele două în ceea ce privește învățarea elevilor:

Portofoliul de învățare – Dacă un elev ar realiza un videoclip cu el citind timp de patru luni consecutive, ați vedea toate lecturile lui de-a lungul timpului pentru a-i putea vedea dezvoltarea și creșterea.

Portofoliul de prezentare -Dacă un elev ar realiza un videoclip cu el citind timp de patru luni consecutive, el ar alege cea mai bună dintre cărțile citite.

Ce este frumos la folosirea unui blog ca suport pentru portofoliu este că nu trebuie să alegi; le poți face pe amândouă.

Există multe opțiuni diferite pentru portofolii, dar cred că cele șapte întrebări pe care le pune George Couros în această postare de pe blog (#1), pregătesc scena pentru ceea ce pot face portofoliile, atât pentru tine, cât și pentru elevii tăi:

1. Este acesta un portofoliu de învățare, un portofoliu de prezentare sau o combinație a ambelor? – Arată aceste lucrări progresul elevului în timp (învățarea) sau doar cele mai bune lucrări (vitrina). Există beneficii uriașe atât pentru învățare, cât și pentru oportunități în timp. O combinație a ambelor, după părerea mea, este cea mai bună.
2. Cine stăpânește învățarea? – Este acesta un portofoliu care arată doar munca „școlară”, elevul are ocazia să afișeze și ceea ce îl pasionează, sau este pur și simplu o modalitate ca articolele să fie afișate în funcție de ceea ce își dorește profesorul? Este o combinație a ambelor? Dacă elevul simte că nu are nici o proprietate asupra procesului și/sau produsului, rezultatele nu vor fi la fel de puternice cum ar fi cele rezultate în urma implicării elevului în proces.
3. Cum va fi exportat portofoliul după încheierea procesului de evaluare? – Pentru început, vezi întrebarea de mai sus. În al doilea rând, dacă nu există niciun plan pentru a se asigura că elevii au posibilitatea de a pune în cele din urmă toată această învățare în propriul spațiu digital, pierzi o altă oportunitate pe care o oferă digitalul.
4. Cum vei face în cele din urmă ca publicul real să aibă acces la portofoliu? – Mulți părinți și educatori sunt îngrijorați că munca unui elev apare doar „acolo” (din diverse motive), și dacă portofoliul este disponibil doar la cerere, luăm o mentalitate foarte specifică mediului „de hârtie”, și o transferăm către o platformă „digitală”. Acest lucru nu înseamnă că întreaga lume trebuie să vadă totul de la început, sau că elevul trebuie să împărtășească portofoliul lui lumii dacă nu vrea, dar planul de progres către a-l împărtăși lumii reale ar trebui să existe. Pe termen lung publicul va fi limitat?
5. Ce aduce oamenii către portofoliu? – Există vreun mecanism care aduce oamenii către portofoliu în afară de a le spune oamenilor să-l vadă? Lucruri simple precum e-mailul ajută la construirea unui public. Este portofoliul mai probabil să fie văzut și mai valoros pentru învățare dacă se adresează oamenilor, alții decât cei care au acces direct la portofoliu?
6. Ce impact va avea acest lucru asupra amprentei digitale a cursantului? – Will Richardson sugerează că, până când copiii vor absolvi clasa a 12-a, ar trebui să poți să-i cauți pe Google și să găsești lucruri bune despre ei. Portofoliul ajută în acest mediu social, deoarece fiecare elev sau student cu care lucrăm acum va fi căutat pe Google pentru locuri de muncă, pentru admiterea la universitate sau pentru o multitudine de alte lucruri.
7. Dar ce se întâmplă anul viitor și în alte clase? – Aceasta este o întrebare URIAȘĂ. Dacă portofoliul durează doar un an, atunci pierzi o mare oportunitate. Ce tip de învățare profesională există pentru profesori pentru a-i sprijini să facă o conexiune de învățare în timp pentru elevi? Cum va arăta munca elevilor de-a lungul timpului și cum vor putea ei să caute pe google sau să-și caute propriile dovezi despre învățare? Dacă planul în vigoare nu are ca scop să contribuie la a crește acest lucru în timp, pierdem atât de mult din proces.

#1 https://georgecouros.ca/blog/archives/6602

Gânduri de final

Acest lucruri nu sunt ușor de făcut. Este mult mai ușor să dai un test cu variante multiple de răspuns, să notezi răspunsurile și să mergi mai departe.

Dar ăsta nu este un lucru perfect. Evaluarea procesului de învățare este adesea subiectivă și foarte umană. Conversațiile trebuie să aibă loc. Continuul poate arăta diferit în fiecare zi.

Dar merită.

Într-o lume a inteligenței artificiale, cursanții noștri au atât de multe instrumente la îndemână pentru a-i ajuta să prezinte produse finale uimitoare. Le poate lua doar câteva minute să facă ceea ce obișnuiau să facă ore și zile în urmă cu doar câțiva ani. Dacă dorim să continuăm să-i provocăm și să-i implicăm pe elevii noștri, trebuie nu numai să le oferim oportunități semnificative de învățare, ci și modalități relevante de a evalua procesul de învățare (nu doar produsul final).

Sursa: https://www.ajjuliani.com/blog/7-ways-to-assess-the-process-not-the-product