Ne aflăm într-un moment de cotitură pentru viitorul omenirii pe această planetă. Ne confruntăm simultan cu mai multe crize – de mediu, de securitate, energetice, sociale – crize cărora trebuie să le găsim rapid soluțiile, deoarece ceasul planetar se apropie de ora critică, când modificările climatice vor scăpa de sub control și nu vom mai reuși să orpim cascada de schimbări care va fi fatală pentru viața genrațiilor viitoare și chiar pentru noi.

M-am întors recent de la Viena, unde am participat la cel de al 37-lea Congres al Partidului Verde European (EGP), a treia forță politică la nivelul UE. Acolo am discutat, alături de delegații tuturor partidelor verzi din Europa despre problemele cu care ne confruntăm și despre soluțiile prin care putem contribui la schimbarea complexului peisaj economic și social european, orientându-l către un altfel de viitor, mai just, având în centru oamenii și planeta, nu doar profitul cu orice preț. Un viitor mai sigur pentru toți, prin transformarea sistemelor de energie și a industriilor.

Una din concluziile dezbaterilor a fost și faptul că toate schimbările necesar de făcut depind de capacitatea sistemelor de educație de a furniza absolvenți care au cunoștințele și abilitățile necesare pentru dezvoltarea energiilor verzi și a unor produse și servicii mai sustenabile, dar și de a reconverti profesional pe toți aceia care-și vor pierde locul de muncă, fie datorită reducerii cererii pentru anumite categorii de produse, fie datorită robotizării producției sau serviciilor.

Și vom cere Uniunii Eruopene, dar și guvernelor naționale să aloce mult mai mulți bani pentru educație și cercetare.

Avem nevoie și de o clasă de guvernanți care au pregătirea necesară și sunt capabili, pe de o parte să înțeleagă complexitatea situațiilor cu care ne confruntăm, pe de altă parte să găsească soluțiile cele mai bune pentru fiecare tip de problemă. Nu mai avem nevoie ca în parlament și în fruntea guvernului și ministerelor să se cocoațe loazele școlilor, repetenții și plagiatorii, o masă mare de incapabili care se erijează în mari politicieni.

Pentru asta avem nevoie de curajul tuturor oamenilor conștienți de situație pentru a-i dezînscăuna de la putere, pe ei, cei care au decis timp de peste 30 de ani subfinanțarea educației și altor sisteme vitale pentru a-și acorda singuri venituri necuvenite.

Avem nevoie de curajul profesorilor care sunt acum în stradă și își cer nu doar drepturile la o viață decentă și respect, ci și o finanțare adecvată pentru a se putea transforma întregul sistem de educație în conformitate cu cerințele actuale.

Felicitări, dragi profesori și NU CEDAȚI!

Nu sunteți singuri! Peste tot în lume profesorii se ridică împotriva sistemelor guvernamentale și a subfinanțării educației!

Verzii europeni vă urează SUCCES!

În continuare, ne face plăcere să promovăm scrisoarea deschisă a unei profesoare curajoase, doamna Felicia VRANAU, cu speranța că va ajunge sub ochii (încă) decidenților.

EU ÎNDRĂZNESC!

SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ TUTUROR CELOR CARE SUNT RESPONSABILI DE PREZENTUL ȘI DE VIITORUL ACESTEI ȚĂRI

Sunt profesor de limba franceză la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” Suceava, un liceu de prestigiu din municipiul Suceava care, având și clase de profil pedagogic, formează învățători și educatori. Un liceu care, de ani buni, are rezultate excelente la bacalaureat (cu procente de peste 90% promovabilitate), cu absolvenți cu media 10, cu copii care ulterior își construiesc o carieră datorită efortului propriu, majoritatea elevilor provenind din mediul rural.

Suntem în grevă de două săptămâni și, după cum știți, pentru că ne-ați susținut, guvernul încearcă să ne forțeze mâna, prin diverse metode (amenințări și presiuni din partea directorilor și inspectorilor școlari care, aproape TOȚI, sunt numiți politic, deși trec de un concurs care, de cele mai multe ori este trucat).

Noi nu luptăm doar pentru salariile noastre care niciodată nu sunt actualizate cu inflația și întotdeauna sunt ultimele pe grila de salarizare. Dar chiar și așa, salariile noastre sunt mărite în tranșe, prorogate și ciuntite pentru că noi nu contăm, noi nu suntem niciodată vocali, punând întotdeauna pe primul loc examenele, concursurile, competițiile și interesele elevilor noștri.

Am ieșit în stradă în urma mai multor acțiuni sindicale și cereri adresate guvernului începând cu luna noiembrie anul trecut, atrăgând atenția asupra faptului că nu s-a respectat Legea salarizării nr 153/ 28.06.2017 care pentru noi nu a fost încă pusă în practică. Avem colegi din personalul nedidactic care nici 2000 lei net nu încasează. Unii au copii în întreținere și, ce este mai rău, sunt familii monoparentale care trebuie să se descurce cum pot. De foarte multe ori facem acte de binefacere sau proiecte prin care încercăm să ajutăm, dar, pe an ce trece, cazurile sunt tot mai numeroase.

Greva noastră nu privește însă doar salarizarea care este un punct dureros. Vrem să atragem atenția asupra calității învățământului subfinanțat și ignorat. Toate materialele de care avem nevoie ni le procurăm din banii noștri : instrumente de scris, markere de scris la tablă, fotocopii pentru fișele de învățare și teste, CD-uri și DVD-uri, manuale și auxiliare cu care lucrăm și pe care elevii le cumpără pentru că cele de la școală sunt din anii 90 și nu mai corespund demult programelor noi. Nu mai vorbesc despre mijloace digitale. De cele mai multe ori suntem nevoiți să piratăm manuale de pe internet pentru a asigura calitatea orei de curs. Și cu toate acestea ni se reproșează că nu facem un învățământ centrat pe nevoile elevului, că lecțiile noastre sunt neatractive. Dar statul nu oferă nimic în acest sens, iar atunci când apelăm la părinți, suntem acuzați că strângem fonduri.

Am fost 8 ani coordonator de proiecte și programe, am coordonat proiecte, am asistat la activități extracurriculare, am participat la activități de formare și perfecționare în acest domeniu și toate deplasările mi le-am plătit fără să mi se deconteze vreun ban, ca și pentru celelalte formări.

Punem în practică tot felul de proiecte pentru care punem bani din buzunar pentru că, atunci când te duci după sponsori, toată lumea îți trântește ușa în nas.

Dacă organizăm excursii ne plătim cazarea și masa, deși ne petrecem un week-end cu copiii altora și nu cu ai noștri.

Ani la rând am făcut parte din Consiliul de Administrație al liceului. Nimeni nu este plătit, nici măcar simbolic, pentru aceste ședințe. Deși pentru alte domenii se încasează sume frumușele.

Cei care predau obiecte de bac sunt obligați să facă pregătire gratuit cu elevii care, de cele mai multe ori nu vin, sau nu vin cu regularitate pentru simplul motiv că nu le convine ora. Aceste ore de pregătire se contabilizează în cele 8 ore pe care ar trebui să le desfășurăm zilnic.

Apoi vin olimpiadele, concursurile și proiectele județene, naționale și internaționale pe care le pregătim din timpul liber. Un timp treceam aceste activități în condica de prezență, dar au constatat că ieșeau mai mult de 8 ore pe zi și s-a renunțat pentru că nu exista suficient spațiu în aceste condici.

La acestea adăugăm consultații săptamânale cu părinții, lectorate și ședințe cu părinții o dată pe lună, activități metodice de perfecționare la nivel de școală și cerc al profesorilor de specialitate desfășurate lunar, activități metodice cu profesorii diriginți, corectarea caietelor, conceperea și corectarea testelor la clasă, participarea aproape în fiecare sâmbătă începând din luna ianuarie la olimpiade școlare, fie în calitate de evaluator, fie de asistent (4-5 ore), ședințe și consilii profesorale cel puțin o dată pe lună.

În vacanțe avem scoli de vară, scoli ale părinților,etc etc examene de bacalaureat sau de testare națională unde trebuie să participi oricum, dacă nu ca evaluator, ca asistent.

Nu ai cum să fii leneș ca profesor. Nici dacă ai vrea acest lucru. Cam aceasta este activitatea de 3-4 ore pe zi a unui profesor care vine la școală și în week-end și care nici nu este remunerat și nici nu i se pot da zile de concediu în compensare. Acestea sunt trecute la voluntariat în grila de gradație de merit, deși nimeni nu se oferă să le facă.

Aceste lucruri le știu doar persoanele care lucrează în sistem și familiile acestora.

O altă problemă pentru care am fost acuzați și demonizați: meditațiile. Primii care am fost acuzați de evaziune fiscală. Oare așa să fie ? Câți profesori ați văzut cu Lamborghini sau cu vile de 2-3 etaje ?

Niciun profesor nu face meditații acasă din plăcere, ci de nevoie.

Și nu știu de ce sunt atât de blamați profesorii, inclusiv de părinți, de vreme ce ei sunt cei care le cer. Fie că ai lor copii nu au fost suficient de atenți în timpul orei, fie că trebuie să susțină examene care nu au legătură cu școala (admitere la facultate, diplomă Cambridge, DELF, Ielts, etc sau alte nevoi), fie nu fac față ritmului de învățare în clasă. De ce profesorii sunt considerați „vinovați” de sistem pentru o activitate susținută financiar de părinți și care a adus plus-valoare învățământului românesc subfinanțat ?

Ne-am săturat să sponsorizăm educația! Ne-am săturat de acuzații!

Cum îndrăznim să tulburăm liniștea guvernării și a rotației miniștrilor ? Uite că, o dată la 20 de ani, îndrăznim ! Greva încă e un drept constituțional ! Nu trebuie să veniți cu așa -ziși „reprezentanți” ai părinților inepți și buni executanți, pentru că voi i-ați pus acolo, care să ne dea ultimatumuri. Dacă vă uitați pe Instagram sau Tik Tok, lucrurile arată altfel. Copiii s-au prins cum merge cu PSD+PNL și nu s-au lăsat manipulați.

Ne tot clamați nevoia de austeritate în perioade de criză. Dar alte categorii nu „zdruncină” bugetul țării cu pensii și salarii nesimțite raportate la pensii de mizerie, nici cu sporuri rizibile, de neimaginat într-o țară civilizată dar totuși modestă (spor de praf, spor de Covid, spor de periculozitate) ?. Pensiile speciale pe care chiar UE vă somează să le tăiați nu vă zdruncină calculele bugetare ? Dar sporurile, dar sinecurile cu persoane incompetente și absolut inutile, plătite cu salarii regești ? Dar consilieri fără de număr, pepiniere pentru viitori miniștri paraleli cu ministerele ? Cum ați putut numi un ministru din domeniul naval la un minister atât de greu și de important ca educația?

Ne certați, domnule președinte ? De când nu ați mai intrat într-o clasă ? Soția dumneavoastră predă 8 ore pe săptămână, jumătate de normă, dar câți dintre noi își permit luxul acesta ? După 38 de ani vechime, mi-am luat încă o jumătate de normă și ce să vezi ? Iau același salariu cât îmi dați voi pentru o normă întreagă. Evident că lucrez la o companie privată. Iar statul îmi percepe CASS și CAS de două ori, ca dublă impunere. Dar dacă m-aș îmbolnăvi nu aș primi indemnizație dublă. Dar magistrații nu plătesc deloc contribuții la sănătate. Iar concediul lor medical e plătit 100%. Am înțeles : după importanța muncii, iar munca noastră e derizorie.

Cum adică să nu îndrăznim? Ba chiar, uite, că îndrăznim !

Și nu avem deloc de gând să ne lăsăm intimidați de metodele voastre bolșevice de a apela la presa aservită, la așa-ziși părinți reprezentativi (știe toată lumea că domnul Cristache nu vă reprezintă decât pe voi, pesediști sau peneliști penibili, dar ați ales prost un om mediocru și contestat). Toate minciunile pe care le aruncați în spațiul public prin media sau rețelele de socializare nu fac decât să vă arate adevărata față hidoasă și nerușinată. Elevii sunt de partea nostră și știți de ce ? Pentru că noi i-am format, pentru că am pus în ei o parte din mintea și sufletul nostru, pentru că atunci când au avut nevoie, noi am fost alături de ei. Ei au înțeles foarte bine că nu suntem împotriva lor, că nu ne batem joc de ei (cum am putea ?). Pe ei nu-i mai puteți manipula și știți de ce, domnule Iohannis , doamnă Deca, domnule Ciucă, domnule Ciolacu, domnule Budăi, domnule Câciu ? Pentru că, domnilor, școala nu scoate doar analfabeți funcționali, școala lucrează cu copii inteligenți, creativi, empatici, capabili care aduc țării medalii și cupe, diplôme și certificate, care sunt admiși la facultăți de top din lume și care nu-și găsesc niciodată locul pe lângă voi (deși ați avea ce învăța de la ei), pentru că voi îi preferați pe cei pe care îi pomeniți de fiecare dată când vreți să ne minimizați munca : pe analfabeții totali sau doar funcționali. Voi pe aceștia îi reprezentați și aceștia vă reprezintă.

Pe noi ne reprezintă copiii deștepți ca Ariana și mulți alții pe care statul român îi ignoră, cărora nu le decontează naveta, cărora le dă burse ridicole, cărora nici acum nu le-au oferit manuale după noile programme, pe care nu i-ați întrebat cum se simt în școală, pe care nu îi angajează nimeni după ce termină „magna cum laude” universități din țară și din lume, cu care vă faceți poze când îi premiați, dacă îi premiați.

Pentru că, domnilor, nu vă pasă absolut deloc de ei, nici de părinții lor. Mergeți pe Instagram și pe Tik Tok și vedeți ce cred cu adevărat despre voi.

EU ÎNDRĂZNESC, domnule Președinte ! Nu să distrug viitorul unor tineri! Ci să vă spun: RUȘINE SĂ VĂ FIE !

FELICIA VRANAU, profesor de limba franceză la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava, gadul didactic I, 38 de ani în slujba învățământului românesc, absolventă a Universitații „Al. I. Cuza” Iași, facultatea de Geografie-limba franceza, promoția 1985.