Ciclul experențial de învățare

Traducerea articolului publicat de Saul McLeod în anul 2013 în Simply Psichlogy

Davis KolbDavid Kolb și-a publica modelul stilurilor de învățare în 1984, din care a dezvoltat inventarul său de stiluri de învățare.

Teoria lui Kolb despre învățarea experențială lucrează pe două niveluri: un Ciclu al învățării cu patru stagii și patru Stiluri de învățare separate. Mare parte din teoria lui Kolb vizează procesele cognitive interne ale celui care învață.

Kolb declară că învățarea implică achiziția conceptelor abstracte care pot fi aplicate flexibil într-o serie de situații.

În teoria lui Kolb, imboldul pentru dezvoltarea de noi concepte este dat de noi experiențe.

Învățarea este procesul în care cunoașterea este creată prin transformarea experienței” (David Kolb, 1984).

Ciclul Experențial de învățare

Teoria lui Kolb despre stilul experențial de învățare este de obicei prezentată prin patru stagii ale ciclului de învățare în care cel care învață “atinge toate bazele”: Experiența concretă (făcând / având o experiență), Observația reflexivă (revăzând / reflectând asupra experienței), Conceptualizarea abstractă (trăgând concluzii / învățând din experiență) și Experimentarea activă (planificând / încercând ceea ce ai învățat).

Kolb-learning-cycle-01

1. Experiența concretăo nouă experiență sau situația este întâlnită sau o reinterpretare a unei experiențe existente.

2. Observația reflexivă – a unei noi experiențe. De o importanță particulară sunt orice inconsistențe între experiență și înțelegere.

3. Conceptualizarea Abstractă – Reflecția face loc pentru idei noi sau o modificare a unui concept abstract existent.

4. Experimentarea Activă – cel care învață le aplică în lumea din jurul lui pentru a vedea ce rezultă.

Învățarea eficientă este vizibilă atunci când o persoană progresează prin acest ciclu de patru stagii. De la (1) având o experiență concretă, urmată de (2) observație și reflecție asupra acelei experiențe, care duce la (3) formarea de concepte abstracte (analiză) și generalizări (concluzii) care apoi sunt (4) utilizate pentru a testa ipotezele în situații viitoare, rezultând noi experiențe.

David Kolb (1974) vede învățarea ca pe un proces integrat cu fiecare stagiu fiind reciproc susținut și care hrănește procesul din stagiul următor. Poți intra în proces în orice stagiu și să îl urmezi în secvențele lui logice.

Cu toate acestea, învățarea eficientă apare numai atunci când cel care învață este capabil să execute toate cele patru stagii ale modelului. De aceea nici un stagiu al ciclului nu este eficient ca o procedură de învățare de sine stătătoare.

experiential-learning

Cele patru stiluri de învățare ale lui Kolb

În teoria despre învățare lansată în anul 1974, David Kolb a stabilit patru stiluri distincte, care sunt bazate pe ciclul în patru stagii descris mai sus.

Kolb explică că, oamenii diferiți preferă în mod natural un singur stil de învățare. Factori variați influențează preferința persoanei pentru acest stil. De exemplu, mediul social, experiențele educaționale sau structurile cognitive de bază ale individului.

Indiferent de ceea ce influențează alegerea stilului, stilul de învățare însăși este de fapt produsul a două perechi de variabile, sau a două alegeri separate pe care le facem, pe care Kolb le prezintă ca linii ale axelor, fiecare cu un mod conflictual la orice capăt:

O prezentare tipică a celor două continuum-uri ale lui Kolb este că axa est-vest este denumită Continuum-ul de Procesare (cum abordăm o însărcinare).iar axa nord-sud este denumită Continuum-ul de de Percepție (răspunsul nostru emoțional, sau cum gândim sau simțim despre asta).

Kolb consideră că nu putem opera în ambele variante situate pe o singură axă în același timp (de exemplu să gândim și să simțim). Stilul nostru de învățare este produsul unei alegeri pe care o facem între acestea două.

Este deseori mai ușor să vezi construcția stilurilor de învățare ale lui Kolb în termenii unei matrice de două câte două. Fiecare stil de învățare reprezintă o combinație a două stiluri preferate. Diagrama de asemenea ne arată terminologia utilizată de Kolb pentru cele patru stiluri de învățare: divergent, asimilator, convergent și adaptativ:

Doing (Active Experimentation – AE) Watching (Reflective Observation – RO)
Feeling (Concrete Experience – CE) Accommodating (CE/AE) Diverging (CE/RO)
Thinking (Abstract Conceptualization – AC) Converging (AC/AE) Assimilating (AC/RO)

Cunoscând stilul de învățare al unei persoane (și pe cel propriu) permite învățării să fie orientată în funcție de metoda preferată. Putem spune că toată lumea răspunde până la urmă la și are nevoie de stimulii tuturor tipurilor de învățare într-o măsură sau alta – dar este vorba de a utiliza accentele care se potrivesc cel mai bine într-o anumită situația și cu preferințele stilului de învățare al unei persoane.

Iată o scurtă descriere a celor patru stiluri de învățare ale lui Kolb:

experential-learning-02
Divergent (simțind și privind – CE/RO)

Aceste persoane sunt capabile să privească lucrurile, situațiile din diferite perspective. Ei sunt sensibili. Ei preferă să privească mai curând decât să facă, au tendința de a strânge informații și să își utilizeze imaginația pentru a rezolva probleme. Sunt cei mai buni în a examina situațiile concrete din mai multe puncte de vedere.

Kilb a numi aceste stil divergent pentru că acești oameni au rezultate mai bine în situații care cer generarea de idei, de exemplu în brainstorming. Oamenii cu un stil de învățare divergent au un interese culturale largi și le place să strângă informații.

Sunt interesați de oameni, tind să fie imaginativi și emotivi și tind să fie mai puternici în domeniul artelor. Oamenii cu un stil divergent preferă să lucreze în grupuri, să asculte cu o minte deschisă și să primească feedback.

Asimilator (privește și gândește – AC/RO)

Cel care este un asimilator are o preferința pentru abordarea concisă, logică. Ideile și conceptele sunt mai importante pentru acești oameni. Aceștia cer o explicație clară, mai curând decât o oportunitate practică. Ei excelează la înțelegerea unei game largi de informații și la organizarea acestora într-un format logic, clar.

Oamenii cu un stil de învățare asimilator sunt mai puțin concentrație pe oameni și mai mult interesați de idei și concepte abstracte. Oamenii cu acest stil sunt mai atrași de sunetul teoriilor logice mi mult decât de abordările bazate pe valori practice.

Acest stil de învățare este important pentru reușita în cariere legate de informații și științe. În situațiile de învățare formală, oamenii cu acest stil preferă lecturile, modelele de explorare analitică și să aibă timp să se gândească la lucruri.

exp-learning

Convergent (face și gândește – AC/AE)

Oamenii cu un stil de învățare convergent pot rezolva probleme și vor utiliza învățarea pentru a găsi soluții la probleme practice. Ei preferă sarcinile tehnice, și sunt mai puțin preocupați de oameni și aspectele interpersonale.

Cei su un stil de învățare convergent sunt cei mai buni în a găsi idei și teorii practice. Ei pot rezolva probleme și să ia decizii prin găsirea soluțiilor la probleme,

persoanele cu un stil convergent sunt mai atrași de problemele tehnice decât de cele sociale sau interpersonale. Stilul convergent dezvoltă abilitățile de specializare și tehnologice. Oamenilor cu stilul convergent le place să experimenteze cu idei noi, să simuleze și să lucreze cu aplicații practice.

Adaptativ (face și simte – CE/AE)

Stilul de învățare adaptativ este stilul ‘hands-on’ (cel care pune mâna pentru a înțelege), și se bazează mai mult pe intuiție decât pe logică. Acești oameni utilizează analizele altora și preferă o abordare practică, experențială. Ei sunt atrași de noi provocări și experiențe și să facă / ducă planuri la bun sfârșit.

De obicei acționează din instinct decât pe baza analizei logice. Oamenii cu stilul de învățare adaptativ se bazează pe informațiile furnizate de alții mai curând decât pe efectuarea unei analize proprii. Acest stil de învățare este în general prevalent în rândul populației largi.

THINK_Global_School_students,_Argentina

Implicațiile educative

Atât stagiile de învățare cât și ciclul de învățare ale lui Kolb pot fi folosite de educatori pentru a evalua critic modurile de predare utilizate în mod curent cu studenții / elevii și pentru a dezvolta oportunități de învățare potrivite.

Educatorii trebuie să se asigura că activitățile sunt concepute și conduse în moduri care oferă fiecărei persoane care învață șansa de a se angaja în maniera care i se potrivește cel mai bine. De asemenea, fiecare persoană poate fi ajutată să învețe mai eficient prin identificarea stilurilor de învățare mai puțin preferate și a întăriri acestora prin aplicarea ciclului de învățare experențial.

La modul ideal, activitățile și materialul ar trebui dezvoltate în feluri care se bazează pe abilitățile din fiecare stagiu al ciclului de învățare experențial și să îl poate pe student / elev prin toate secvențele din întregul proces.

Sursa; http://www.simplypsychology.org/learning-kolb.html

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s