Ceea ce m-a șocat după convorbirea cu Dna Octavia, profesoara din Iași care ne-a solicitat materiale pentru Educația Specială, a fost informația că, în colegiul tehnic unde predă, din 1000 de elevi, mai mult de 200 au diferite afecțiuni care îi încadrează în elevi care au nevoie de educație specială. Știam, din diferite articole și studii științifice că în ultimele decenii se constată o creștere alarmantă a numărului de copii cu autism și ADHD sau alte afecțiuni fizice, cognitive și emoționale, dar proporția (peste 20%!!!) m-a șocat.

Și m-a făcut să mă întreb:

– Ce putem să facem? Doar să constatăm și să ne descurcăm – acasă, în școli și pe parcursul întregii lor vieți cu ei, fără să încercăm să prevenim apariția acestor afecțiuni? Sau putem, pe baza cunoașterii oferite de diferite științe, să inversăm această tendință, schimbându-ne stilul de viață și acele elemente , concepții sau obiceiuri care au dus la apariția acestui fenomen?

Pe de altă parte, știm bine că există și multe alte probleme cu care se confruntă chiar copiii pe care îi catalogăm ”normali” și care se reflectă în comportamente de tipul hărțuirii, probleme emoționale, de inadaptare, în incapacitatea de a-și menține atenția, în performanțe școlare scăzute șamd. Care sunt cauzele? Sunt cumva elemente comune în mediul în care trăim sau în stilul nostru (modern) de viață? Ce putem face?

Este motivul pentru care vă propunem astăzi un articol scris de un terapeut ocupațional din Canada, Victoria Prooday, care a fondat o clinică multidisciplinară pentru copii cu probleme comportamentale, de atenție, emoționale, sociale și academice.

Articolul se adresează în primul rând părinților. Dar există și multe elemente de luat în seamă de către toți educatorii.

”Încurajez pe fiecare părinte căruia îi pasă de viitorul copilului lui/ ei să citească acest articol. Știu că mulți dintre voi ar alege să nu audă ce am de spus în acest mesaj. Chiar dacă nu sunteți de acord cu perspectiva mea, doar urmați recomandările de la sfârșitul articolului. O dată ce veți vedea schimbările pozitive din viața copilului vostru, veți înțelege de ce spun ceea ce spun!” – Victoria Prooday.

Există o dramă silențioasă care se desfășoară chiar acum, în casele noastre, și care privește bijuteriile noastre cele mai prețioase – copiii noștri.

Prin munca mea cu sute de copii și familii ca terapeut ocupațional, am fost martoră la această tragedie care se desfășoară chiar în fața ochilor mei. Copiii noștri sunt într-o stare emoțională devastatoare! Vorbiți cu profesorii și profesioniștii care au lucrat în domeniul meu în ultimii 15 ani. Veți auzi neliniști similare cu a mea. Mai mult, în ultimii 15 ani, cercetătorii au publicat statistici alarmante asupra unei creșteri constante și abrupte a copiilor cu boli mentale, cifre care ating acum proporții epidemice:

– 1 din 5 copii are probleme de sănătate mentală

https://www.nimh.nih.gov/health/statistics/prevalence/any-disorder-among-children.shtml

– 43% creștere a numărului de copii cu ADHD

http://www.jaacap.com/article/S0890-8567%2813%2900594-7/abstract

– 37% creștere a cazurilor de depresie la adolescenți

http://time.com/4572593/increase-depression-teens-teenage-mental-health/

– 200% creștere a ratei de suicid și auto-mutilare la copiii între 10 și 14 ani

https://www.pas-meeting.org/wp-content/uploads/2016/06/PAS-2706411-Plemmons-Williams-Suicidality-Trends-PAS17-PR-FINAL.pdf

Cât de multe alte dovezi avem nevoie înainte de a ne trezi?

Nu, “creșterea diagnosticării, singure” nu este răspunsul!

Nu, “ei pur și simplu s-au născut așa” nu este răspunsul!

Nu, “este vina întregului sistem de educație” nu este răspunsul!

Da, oricât de dureros poate fi să admitem asta, în multe cazuri, NOI, părinții, suntem răspunsul la multe din sforțările copiilor noștri!

Este dovedit științific că mediul este cel care influențează construcția / reconstrucția rețelei neuronale a creierului nostru. Din nefericire, cu mediul și stilul parental pe care îl furnizăm copiilor noștri, noi le reconfigurăm creierul într-o direcție greșită și contribuim la provocările cu care se confruntă în fiecare zi.

Da, există și întotdeauna au fost copii care s-au născut cu dizabilități și, în ciuda celor mai bune eforturi ale părinților lor pentru a le furniza un mediu bine echilibrat și cea mai bună îndrumare ca părinți, ei continuă să se zbată.

Dar aceștia NU sunt copiii despre care vreau să vorbesc aici.

Eu vorbesc despre mulți alții ale căror provocări sunt în cea mai mare parte modelate de factorii de mediu pe care părinții, cu cele mai mărețe intenții ale lor, le furnizează copiilor.

Așa cum am văzut din practica mea, din momentul în care părinții își schimbă perspectiva, acești copii se schimbă.

Ce este greșit?

Copiii din ziua de azi sunt privați de elementele fundamentale ale unei copilării sănătoase, cum sunt:

• Părinți disponibili emoțional

• Limite stabilite cu claritate și îndrumare

• Responsabilități

• O nutriție echilibrată și un somn adecvat

• Mișcare și ieșiri în aer liber

• Jocuri creative, interacțiuni sociale, oportunități pentru timp nestructurat și plictiseală

În schimb, copiii sunt serviți cu: 

• Părinți distrați, datorită gadgeturilor digitale

• părinți indulgenți care lasă copilul ”să conducă lumea”

• Un sens al drepturilor mai curând decât cel al responsabilității

• Un somn inadecvat și o nutriție dezechilibrată

• Un stil de viață sedentar în interior

• Stimulare continuă, ”bone” digitale, răsplată imediată și absența momentelor neinteresante

Își poate cineva imagina că este posibil să crești o generație sănătoasă într-un astfel de mediu nesănătos? Desigur că nu! Nu există scurtături în parenting și nu putem păcăli natura umană. Așa cum vedem, rezultatele sunt devastatoare. Copiii noștri plătesc pentru pierderea unei copilării bine echilibrate și bunăstarea lor emoțională.

Cum putem să reparăm asta?

Dacă vrem ca proprii copii să crească oameni sănătoși și fericiți, trebuie să ne trezim și să ne întoarcem la elementele de bază. Este încă posibil! Știu asta pentru că sute dintre clienții mei văd schimbări pozitive în starea emoțională a copiilor lor în câteva săptămâni (și câteodată zile) după implementarea următoarelor recomandări:

• Stabilește limite și nu uita că ești PĂRINTELE copilului tăi, nu un prieten.

• Oferă-i copilului un stil de viață bine echilibrat umplut cu ceea ce copiii AU NEVOIE, nu doar cu ceea ce VOR. Nu-ți fie frică să spui “Nu!” copiilor tăi dacă ceea ce vor nu este ceea ce le trebuie.

 

Furnizează-le mâncare hrănitoare și limitează gustările.

• Petreceți o oră pe zi într-un spațiu verde: cu bicicleta, la plimbare, la pescuit, privind păsări, flori sau insecte

• Cina zilnică să fie liberă de tehnologie (telefoane, TV etc.)

• Jucați zilnic un joc pe planșă (lista de jocuri* în familie recomandate este mai jos)

  

• Implică-l pe copilul tău în treburile zilnice (să împăturească lenjeria, să strângă jucăriile, să atârne hainele în dulap, să despacheteze cumpărăturile, să pună masa etc.)

• Implementează rutine de somn consecvente prin care copilul tău să poată dormi mult într-o încăpere liberă de tehnologie (TV, calculator, mobil..)

* https://yourot.com/familygames

Învățați-l responsabil și independent. Nu-l supra-protejați de micile eșecuri. Ele îl antrenează abilitatea de a-și reveni, pentru a face față provocărilor mai mari din viață:

• Nu-i faceți voi ghiozdanul, nu cărați voi ghiozdanul sau rucsacul copilului, nu-i duceți la școală pachetul de mâncare sau caietul uitat și nu cojiți banana unui copil de 5 ani. Învățați-l abilitatea în loc să faceți voi lucrurile pentru ei.

Învățați-l cu răsplata amânată și furnizați-le ocazia de a se plictisi, deoarece plictiseala este momentul în care se naște creativitatea:

• Nu vă simțiți responsabili să fiți echipa de distracție a copilului.

• Nu folosiți tehnologia ca un leac la plictiseală. (n.n. – Țin minte cum mă duceam la mama mea să-i spun: Mamăăă, mă plictisesc! Și mama îmi răspundea: Și, ce-mi spui mie, dacă te plictisești, dă-te cu fundul de pământ… Și ce de idei ne mai veneau după asta – jocuri noi, concursuri, piese de teatru cu păpușile, ”excursii” de descoperire în cartier….🙂

• Evită să folosești tehnologia în timpul meselor, în mașină, în restaurant, la magazine. Utilizează aceste momente ca pe oportunități de a le antrena creierul pentru a funcționa ”la plictiseală”.

• Ajută-i să-și creeze o ”trusă de prim ajutor la plictiseală” cu activități pentru momentele ”sunt plictisit”.

Fii disponibil emoțional să te conectezi cu copilul și să-l înveți abilități de auto-control și sociale:

• Închide-ți telefonul până când copiii se bagă în pat la culcare, pentru a evita să fii distras digital.

• Deveniți antrenorii emoționali ai copilului vostru. Învățați-i să recunoască și să stăpânească frustrarea și mânia.

• Învață-l să salute, să-și aștepte rândul, să împărtășească, empatia, manierele la masă, abilități de conversație.

• Conectează-te emoțional – zâmbește-i, îmbrățișează-l, sărută-l, gâdilă-l, citește-i, dansează, sări sau cațără-te împreună cu copilul tău.

Trebuie să facem schimbări în copiii noștri înainte ca o întreagă generație de copiii să ajungă să ia medicamente! Nu este încă prea târziu, dar în curând va fi…

Lista documentelor de referință – https://yourot.com/references

Sursa: https://yourot.com/parenting-club/2017/5/24/what-are-we-doing-to-our-children

Notă: Ceea ce spune Victoria Prooday în acest articol se corelează cu studiile realizate, printre altele, la Queensland Brain Institute de la Universitatea din Queensland, Australia, despre relația dintre bolile mentale predictibile (depresia, schizofrenia) și așa numita ”boală a șederii” sau stresul limitativ, provocat de spațiile și rutinele școlii tradiționale – cu elevii care trebuie să stea neclintiți în bănci prea multe ore. Combinate cu ceea ce copilul deja suferă zilnic din cauzele expuse mai sus, rezultă ceea ce specialiștii numesc Stres cronic mediu predictibil.

Iar multe din soluțiile propuse se pot regăsi și în recomandările medicilor pentru dezvoltarea creierului copiilor, ca și în recomandările pentru prevenirea bolilor mentale degenerative la vârstnici –

http://drjohnday.com/10-ways-to-boost-brain-function-with-bdnf/

PS – Pentru cei care au ajuns până la sfârșitul acestui articol și sunt interesați de un model concret de acțiune, vă recomandăm și articolul:

https://creeracord.com/2016/06/08/30-de-principii-ale-unor-parinti-de-succes/