Abilitățile digitale – componentă principală în dezvoltarea unei cariere. La Think Education

Așa cum v-am promis, vă voi relata și despre cel de al treilea panel al Conferinței Think Education, moderat de doamna Liliana Munteanu, director al Point Connection, principalul organizator al evenimentului – și reamintesc aici, pentru cei care nu au parcurs primul articol despre această conferință provocările la care au trebuit să răspundă vorbitorii:

T.E. – Panel 3. Învățământ, reformă și tehnologie. Sistemele tradiționale de educație, cu tot rolul important pe care l-au jucat și încă îl joacă, trebuie să se adapteze la nevoile lumii contemporane prin alte instrumente și filozofii. Dinamica mediilor de învățare în contextul omniprezenței tehnologiilor și accesului universal la mediul online.

  • Este școala românească pregătită să treacă la învățământul asistat de tehnologie? Bariere și oportunități. Abilitățile digitale – componentă principală în formarea unei cariere.

  • Este școala românească pregătită să scoată să scoată absolvenți cu competențe în domeniul IT? Incluziunea educațională prin acces la tehnologie.

Prima intervenție a venit din partea doamnei Amalia Fodor, de la Fundația Orange România, care ne-a prezentat un interesant studiu inițiat de fundație, având ca obiectiv evaluarea situației dotărilor cu tehnologie digitală în zonele rurale din România, precum și percepția cadrelor didactice din aceste zone față de utilizarea acestei tehnologii în actul educativ.

Integrate-class

Studiul, realizat împreună cu GFK, a arătat în mod surprinzător că 90% dintre școlile din mediul rural au un laborator IT, însă doar jumătate dintre laboratoare sunt conectate la Internet. În doar 75% din școli echipamentele sunt și funcționale. De asemenea, studiul a relevat faptul că, deși există o infrastructură tehnologică funcțională și o deschidere a profesorilor și a elevilor în ceea ce privește educația digitală, în prezent nu există materiale educative digitale care să poată fi folosite de profesori la predare. De aceea, fundația și-a propus să lanseze un proiect – Digitaliada – care sa includă tehnologia în procesul de predare, promovând educația digitală.

Prin acest proiect, aflat în derulare în etapa de selectare a școlilor care vor participa la etapa pilot, inițiatorii doresc să stimuleze familiarizarea elevilor și a profesorilor cu noile metode de predare digitală, crearea unei bune practici la nivel național, dar și încurajarea profesorilor din toată țara să creeze conținut digital propriu, destinat folosirii la clasă pentru orice materie școlară de la clasele V – VIII, prin intermediul unui concurs național.

Printr-un proces deschis și colaborativ, dăm șansa tuturor profesorilor din țară să propună soluții noi pentru predarea într-un mod cât mai atractiv a materiei școlare, care, după cum știm cu toții, este destul de rigidă și are un grad scăzut de interactivitate”.

Marius Bostan (Ministerul Comunicațiilor și pentru Societatea Informațională)

Pentru a răspunde problemelor identificate de studiul pomenit mai sus, domnul Ministru ne-a vorbit în primul rând despre Proiectul strategic RONET, a cărui finanțare a fost demarată după o perioadă de stagnare, prin care se vor conecta la rețeaua de internet de bandă largă un număr de 783 de localități rurale, din care deja s-au conectat 100.

Evoluția noastră socială și economică va fi stimulată de procesul de digitalizare. Și e foarte bine că digitalizarea a devenit în rândul copiilor nativă, ei au acces la tehnologie și o învață foarte repede.

De asemenea, e foarte bine că avem și o oarecare experiență în domeniul eLearning, dar e un domeniu în care mai avem multe de făcut.

Bariera principală o constituie paradigma învățământului clasic și sistemul existent, care este încă rigid. Putem implementa noi metode, dar succesul acestora nu se poate măsura decât la nivel individual, nu colectiv.

Mulți din copiii premianți, de care ne mândrim cu toții, reușesc fără ajutorul școlilor. Mulți învață singuri, cu ajutorul computerului și internetului.

tablet-student-1-537x357

S-a schimbat dramatic modul de gândire, comportamentul social și educațional al copiilor, iar școala a rămas, în mare, neschimbată. Există și profesori de excepție și ei nu sunt puțini, dar sistemul în sine este o piedică în calea dezvoltării depline a copiilor.”

Copiii noștri trebuie să se pregătească la școală, unde petrec atât de multe ore din viața lor.

Dar „școala noastră nu asigură înmulțirea talanților. E o bogăție risipită!”

Tentativele de introducere a tehnologiei IT în școli au fost în cea mai mare măsură eșuate. Pentru că nu s-a modificat paradigma generală a sistemului. Trebuie făcută o reformă administrativă, dar și una profundă.

Ce ar trebui făcut? Să reformăm modul de predare, modul de interacțiune profesor-elev, cadrul clasei ca spațiu de lucru.

Să aducem școlile rurale la un nivel de calitate înalt și să creăm mai multe oportunități pentru copiii din mediul rural. Și aici, tehnologia IT ne poate ajuta. Și. dacă fiecare companie mare dintre primele 1.000 ar „adopta” un sat, România s-ar schimba foarte mult.

Tincuța Apăteanu (Asociația Edusfera și Digital Kids)

Competențele digitale sunt necesare astăzi, dar să nu uităm că trebuie să dezvoltăm și celelalte competențe (competențele de învățare autonomă, de gândire și decizie, competențele științifice, antreprenoriale, cele sociale, de auto-exprimare etc. n.n.) – lucru care nu se prea întâmplă în școala românească de azi.

În ce privește competențele digitale, noi la Digital Kids îi învățăm pe copii să știe să dezvolte sisteme și mici programe încă de mici. Am adoptat modelul unor țări cum este Anglia, de exemplu, unde copiii învață elemente de programare de la 5 ani.

digital-kids

În Finlanda și Estonia se învață programare din clasa I-a. Obiectivul programelor adresate copiilor de vârsta 8-14 ani din aceste țări este să facă din tânăra generație nu numai utilizatori ci și creatori de tehnologie și, pentru asta, au un curriculum deschis, care se poate adapta la schimbări.

Marius Bostan (Min. Comunicațiilor)

În ce privește sistemul nostru de educație, cred că e necesară și stârnirea curiozității copiilor, a tinerilor în școală. Și asta înseamnă alte comportamente, principii și atitudini.

La nivelul universităților nu ar trebui să se învețe bazele programării – asta ar trebui să învețe copiii în școală și liceu. Universitatea ar trebui să le predea nivelul superior – de creație și management.

Ar trebui și să înființăm școli profesionale de profil pentru TIC, care să fie susținute de industria de profil. Și putem vorbi aici și de alte tehnologii necesare, pentru care avem nevoie de școli profesionale.

Pentru a putea aduce în sistem specialiști de cea mai înaltă clasă, care să predea în astfel de școli, fizic sau de la distanță (chiar din alte țări, pentru că avem peste tot în lume, în cele mai mari companii specialiști români de înaltă clasă), ar trebui să creăm poziția de profesor-asociat.

Ar trebui să investim mai mult și în educația antreprenorială.

Problema cu antreprenorii noștri este că ei cred că știu tot și nu mai au nevoie să învețe.

Laurențiu Ciuhan (BAM, Epson)

Ar trebui să ne punem mai serios problema competențelor dezvoltate prin sistemul de educație.

Progresele tehnologiei sunt foarte rapide, iar profesorii, care sunt foarte solicitați – de multe ori cu munci administrative – au o reticență în a face eforturi permanente să se țină la curent pentru a putea utiliza noile echipamente apărute.

Compania noastră a făcut efortul să creeze echipamente special destinate pentru educație (video-proiectoare, table inteligente și imprimante ink-jet), ușor de utilizat și cu o nouă tehnologie, mai economică și mai prietenoasă cu mediul. Cu aceste echipamente au fost dotate multe școli, atât în mediul urban cât și rural. Doar că profesorii ar trebui să se familiarizeze cu ele. Dar mulți nu o fac. Unii chiar nici nu au desfăcut vreodată echipamentele din cutii – ca să nu se strice.

Clasa-IT

Sau, acolo unde profesorii ar fi dispuși să le utilizeze, directorii le țin în dulapuri, sub cheie, tot ca să nu se strice.

Rodica Bărbuță (Fundația MATCA-2000) – intervenție din sală

Una din soluții la problema adaptării profesorilor la noile tehnologii, dar și a problemei defectării echipamentelor instalate în școli, este asigurarea din partea furnizorilor de echipamente a unor sesiuni de training pentru utilizarea și întreținerea lor, odată cu livrarea echipamentelor.

O a doua soluție este ca producătorii să nu mai schimbe radical soft-urile de fiecare dată când produc un nou echipament, să păstreze mai multe elemente recognoscibile.

Copiii învață nativ, cei mai în vârstă sau cei mai puțin digitalizați pot avea bariere când aproape totul se schimbă. Și, cu toții pierdem prea mult timp citind la manuale de utilizare sau „butonând” ore întregi ca să învățăm noi moduri de operare, aproape cu fiecare echipament nou pe care îl cumpărăm – telefon, tabletă etc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s