Așa cum a promis, A.J. Juiliani revine astăzi cu al doilea articol din seria de trei dedicate învățării bazate pe proiecte, combinată cu abordarea UDL.

Iar eu, gândindu-mă la cele citite în Raportul despre rezultatele la evaluarea națională din județul Iași și la ce ar trebui făcut pentru ca toți cei care nu au reușit să obțină note de trecere la teste, consider că o abordare activă a unor lecții remediale ar avea mai multă eficiență decât simpla repetare a modalităților de predare care nu au avut efect până acum.

Ați avut vreodată elevi care să se plângă atunci când predarea se bazează pe PBL (învățarea bazată pe proiecte) sau pe învățare activă? Sau vi s-a întâmplat vreodată ca elevii să vă ceară fișe de lucru și prelegeri?

Mie mi s-a întâmplat și, să fiu cinstit asta m-a încurcat.

Cred că există un loc și un timp anume potrivit pentru instruirea directă, dar am văzut și beneficiile învățării elevilor atunci când forma de învățare este activă, practică și aplicată.

Cu toate acestea, mulți dintre elevii noștri (și mulți dintre noi) simt că învățăm mai mult prin prelegeri și abordări tradiționale – chiar dacă cercetările arată că nu este întotdeauna cazul*.

* https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.1821936116 – Măsurarea învățării reale versus sentimentul de învățare, ca răspuns la implicarea activă în clasă

Timp de decenii, au existat dovezi că tehnicile de clasă concepute pentru a determina elevii să participe la procesul de învățare produc rezultate educaționale mai bune, la aproape toate nivelurile. Iar un nou studiu de la Harvard sugerează că ar putea fi important să-i anunțăm și pe elevi acest lucru.

Studiul*, publicat pe 4 septembrie 2022 în Proceedings of the National Academy of Sciences, arată că, deși elevii au simțit ca și cum ar învăța mai mult prin prelegeri tradiționale, au învățat de fapt mai mult atunci când au luat parte la orele de clasă în care s-au folosit strategii de învățare activă.

Autorul principal al studiului, Louis Deslauriers – director de predare și învățare științifică și preceptor-senior al catedrei de fizică de la Harvard, știa că elevii vor învăța mai multe din învățarea activă. El a publicat în revista Știință,încă din 2011, un studiu cheie** care a arătat exact acest lucru.

** https://news.harvard.edu/gazette/story/2019/09/study-shows-that-students-learn-more-when-taking-part-in-classrooms-that-employ-active-learning-strategies/ – Studiul arată că elevii din clasele “cu învățare activă” învață mai mult decât cred ei

Dar mulți elevi și profesori încă ezită să treacă la învățarea activă. Așa că, autorii și-au propus să creeze un alt studiu, în care elevii au învățat în două medii diferite (prelegere tradițională vs învățare activă) și au fost evaluați ulterior.

Elevii au fost chestionați la final cu privire la înțelegerea percepută a subiectului după experiența tradițională (sau activă) de învățare și, la rândul lor, pentru a vedea dacă percepțiile lor au fost corecte.

Când răspunsurile la chestionare au fost strânse, autorii au descoperit că studenții s-au simțit ca și cum ar învăța mai mult din prelegeri, dar, de fapt, au obținut un punctaj mai mare la testele care au urmat sesiunilor de învățare activă.

“Învățarea reală și sentimentul de învățare au fost puternic anti-corelate.” Acest rezultat a fost atât fascinant, cât și puțin liniștitor. Elevii au “crezut” că au învățat mai mult din prelegeri, când, de fapt, studiul arată că nu au făcut-o. Dimpotrivă.

Adesea, atunci când introducem învățarea bazată pe proiecte și învățarea activă în clasele noastre, pot exista ezitări din partea elevilor. Acest lucru este resimțit și de tot felul de angajați care încearcă să faciliteze și este un lucru pe care trebuie să-l recunoaștem și despre care să vorbim.

După cum împărtășesc autorii, nu este vorba despre a-i place cuiva sau a nu-i place “învățarea activă”, ci ne arată care sunt credințele noastre despre învățare și cum ar trebui să arate.

Autorii studiului subliniază rapid că aceste rezultate nu ar trebui să fie interpretate ca sugerând faptul că elevilor le displace învățarea activă. De fapt, multe studii au arătat că pe elevi îi încălzește repede ideea, odată ce încep să vadă rezultatele.

“În toate cursurile de la Harvard pe care le-am transformat în învățare activă”, a spus Deslauriers, “evaluările generale ale cursului au crescut”.

Cum să faci ca învățarea bazată pe proiecte să fie accesibilă tuturor elevilor

Am văzut că cercetarea ne arată limpede, învățarea activă bazată pe proiecte crește realizările elevilor și atașamentul general pentru materialul de învățare. Nu contează dacă elevii sunt studenți la Harvard, sau liceenii din clasele avansate sau elevii de clasa a 2-a.

S-a demonstrat că învățarea bazată pe proiecte funcționează la toate nivelurile. Să aruncăm o privire la unele dintre cercetările care ne sprijină pentru a face această schimbare.

Dintr-un raport recent privind testarea: Un studiu multianual al elevilor care aleg să facă studii avansate despre Guvernul și Politica Statelor Unite (APGOV) și Științele mediului (APES), a arătat că elevii s-au descurcat mai bine la teste atunci când se angajează în învățarea bazată pe proiecte. Elevii APGOV implicați în PBL în școlile cu rezultate înalte “au avut o rată de promovare cu 30 la sută mai mare la examenul APGOV decât elevii non-PBL din școli comparabile”. Studiul a fost realizat în perioada 2008-2013 și a fost condus de Fundația Educațională George Lucas.

– https://www.schooloutfitters.com/blog/project-based-learning-raises-student-achievement-and-test-scores – Învățarea bazată pe proiecte crește achizițiile elevilor și notele la teste

Același studiu a arătat că elevii APES din școlile din zone afectate de sărăcie “au avut o rată de trecere cu 19 la sută mai mare decât elevii non-PBL din școli comparabile de la nivel național”.

Într-un alt studiu cercetătorii de la Universitatea din Michigan au descoperit că elevii de clasa a doua care trăiesc în sărăcie și-au crescut abilitățile de alfabetizare și studii sociale prin învățarea bazată pe proiecte. Studiul a comparat elevii din 20 de școli elementare cu sărăcie ridicată. Acesta a arătat că “elevii ai căror profesori au folosit curriculumul de învățare bazat pe proiecte au obținut achiziții școlare cu 63 la sută mai mari decât colegii lor din grupul de control în studiile sociale și cu 23 la sută mai mari în citirea informațională“.

– https://www.edweek.org/teaching-learning/project-based-learnings-next-project-understanding-when-it-works/2017/06 –Următorul proiect al învățării bazate pe proiecte: înțelegerea momentului în care funcționează

Deci… ce ne spune asta? De ce nu vedem astăzi mai multe abordări PBL în școli și alte medii de învățare?

Sunt șanse ca majoritatea profesorilor, elevilor și părinților să fi experimentat deja învățarea bazată pe proiecte într-un anumit fel sau formă. Și, dacă seamănă cu mine – experiența lor a fost probabil mixtă.

Iată doar câteva dintre experiențele pe care le-am avut ca profesor, părinte și elev în experiențele PBL:

• Ca student, am avut de făcut, împreună cu un partener, un proiect de raport de țară care a urmat practic 20 de pași specifici. Partenerul meu nu și-a făcut “pașii” așa că a trebuit să petrec timp suplimentar făcând singur toți acești pași.
• Ca profesor, am dat elevilor să facă un proiect de sculptură din materiale reciclabile, care s-a transformat într-un dezastru epic de deșeuri simbolice care au umplut sala de clasă și holul.
• Ca părinte, fiica mea a avut de făcut un proiect de grup, în care toată lumea a așteptat până în ultimul moment pentru a-și face munca, s-au chinuit pentru a a-l termina – ratând pași, și certându-se o mare parte din timp – doar pentru a primi un “A”, chiar dacă ei cu toții au crezut că nu au reușit.

Dar, pe de altă parte, am avut parte și de astfel de experiențe:

• Ca student, am făcut parte dintr-un grup care a cercetat impactul politicii școlare asupra fericirii, bunăstării și realizărilor elevilor. Grupul a izbutit să prezinte rezultatele noastre administrației și să ajute la schimbarea politicilor, care au avut un impact major asupra școlii și elevilor noștri din viitor.
• În calitate de profesor, am văzut grupuri de elevi lucrând la un proiect global pentru a-și informa colegii, comunitatea și lumea cu privire la acele încălcări ale drepturilor omului care se întâmplă chiar acum. Campaniile lor de conștientizare media au ajuns la peste un milion de oameni și primesc și astăzi mesaje despre munca pe care au depus-o în acea experiență PBL.
• Ca părinte, fiul meu venea acasă în fiecare zi entuziasmat și fascinat de proiectul de electricitate prin care trebuiau să-și facă la școală propriile lanterne și să treacă prin întreaga metodă științifică, fără ca un profesor să le spună ce să facă la fiecare pas.

Per total, un amestec mixt…

Și aici este șpilul – proiectul de raport de țară, proiectul de sculpturi din materiale reciclabile, ca și proiectul de grup al fiicei mele – toate au avut potențialul de a fi activități incredibile de angajare, pline de conținut, cu învățare semnificativă și relevantă – dar tuturor acestor proiecte le-a lipsit o mare bucată din puzzle.

Abordarea UDL (design universal de învățare) pentru găsirea zonei de adaptare pentru fiecare cursant

Imediat ce am început să mă gândesc la experiențele de învățare bazate pe proiecte, James Clear a împărtășit următoarele:

Care sunt cele 3 zone ale învățării:

1. Zona automatismelor – obiceiuri pe care le stăpânești

2. Zona adaptării – activități care sunt de o dificultate la care poți face față

3. Zona agravării – când rata schimbărilor depășește abilitatea ta de a te adapta Învățarea se petrece atunci când te extinzi, nu când te extinzi prea mult.

Pentru început, să ne gândim la asta ca și cum ar fi un meci de tenis.

Zona 1 ar fi ca și cum ai juca un meci vs o mașină de aruncat mingi sau cu antrenorul care trimite mingea în același loc, pentru ca tu să lovești mingea direct, din nou și din nou. La început, acest lucru te poate ajuta să-ți îmbunătățești balansul, dar foarte curând vei stăpâni acea lovitură, din același loc și în același ritm. Aceasta va fi automatizată și nu va mai exista nicio îmbunătățire sau învățare.

Zona 3 ar fi ca și cum tu, un începător, ai juca un meci cu Serena Williams. Fiecare lovitură te-ar forța să-ți adaptezi corpul, racheta, poziția și mișcarea. Ea este atât de bună încât vei fi constant depășit și nu ar mai fi vorba câtuși de puțin de îmbunătățire sau de învățare.

Este dificil să învățăm atunci când suntem forțați în mod constant să ne adaptăm într-un mod reactiv, iar și iar, dincolo de dificultățile pe care le putem gestiona. Mă gândesc la modul în care aceste zone au fost prezente atunci când am început să aplic învățarea bazată pe proiecte.

De multe ori am supra-schematizat PBL pentru elevii mei. Le-am dat pașii exacți de urmat, ca pe o rețetă. Ei trebuiau doar să treacă prin etape și lista de verificare și, deși mulți se conformau, aproape niciunul dintre elevii mei nu a fost angajat sau nu s-a simțit împuternicit.

Deși activitățile s-au schimbat, în aceste tipuri de experiențe PBL pentru elevii mei a fost vorba aproape întotdeauna de o Zonă de Automatizare.

Apoi, au existat momente în care am pus laolaltă un proiect ridicol de greu/ provocator și greu de evaluat și aproape fiecare dintre elevii mei a fost în zona de agravare. Nu s-a petrecut prea multă învățare nici aici, au fost doar o mulțime de lucruri înghesuite pe care, de multe ori le-au uitat săptămâni și luni mai târziu.

Răsplata dulce a apărut în timpul sprinturilor de design și al experiențelor de învățare bazate pe proiecte, unde elevii au avut un nivel de dificultate pe care-l puteau gestiona, dar au avut în vedere și un scop final mai mare. Fie că a fost vorba de crearea unui video animat (PSA) pentru unul din obiectivele globale ale ONU sau de crearea unui video împreună cu un alt elev care locuia pe cealaltă parte a globului, aceste activități au fost în zona de adaptare. La fel s-a petrecut și în momentele mai mici de predare. Cum ar fi mini-lecție despre pericolele unei singure povești***, o discuție de clasă despre pasiune vs scop, aniversarea unei zile naționale sau internaționale.

*** https://www.ted.com/talks/chimamanda_ngozi_adichie_the_danger_of_a_single_story?language=en

Zona de adaptare nu se referă la câștiguri uriașe de învățare exponențială, ci la experiențe mici de 1% care, în timp, se adaugă la învățare și duc la o creștere puternică, sustenabilă

Despre asta este vorba în abordarea Universal Design for Learning!

UDL ne obligă pe noi, ca designeri de învățare, să ne imaginăm și să pregătim pentru elevi experiențe care oferă mai multe căi către acea zonă de adaptare.

Imaginați-vă o experiență de învățare bazată pe proiecte în care cursanții au mai multe opțiuni pentru:

• Interes, curiozitate, și de ce învață

• Scopuri și obiective care le promovează așteptările și credințele

• Înțelegerea limbajului și modalități de a-și împărtăși învățarea

• Planificare, exprimare și comunicare

Acesta este modul în care o abordare de tipul Universal Design for Learning vă poate duce experiența PBL pe noi culmi. Nu numai că oferă opțiuni pentru cursanți, dar proiectează și o experiență care se bazează pe aducerea tuturor elevilor într-un loc în care sunt provocați și sprijiniți (în același timp).

Sursa: https://www.ajjuliani.com/blog/how-project-based-learning-supports-all-students