Tema telefoanelor mobile revine la fiecare început de an – unele școli sau chiar sisteme întregi le interzic, în timp ce în altele sunt folosite în procesul de învățare. Argumentele pro și contra sunt vehiculate cu pasiune de către profesori și părinți în media online, iar decidenții de multe ori iau hotărâri bazate pe nivelul ”vocal” al celor care dezbat tema. Dar iată că un cercetător. Prof. Dr. Dylan Lukes s-a aplecat asupra argumentelor științifice, iar revista Centrului pentru Educație de la Harvard a publicat recent un interviu cu acest Prof. Luke pentru a afla direct concluziile cercetării sale

”Atunci când implementează politici, liderii sistemelor sau școlilor ar trebui să ia în considerare argumentele pro și contra”, spune Dr. Dylan Lukes.

De obicei, discuția* în jurul telefoanelor mobile în școală – indiferent dacă acestea sunt instrumente de învățare sau de distragere – s-a învârtit în jurul impactului lor asupra măsurilor de succes academic, cum ar fi scorurile de la testare sau notele. Dar, în cercetările sale, Dr. Dylan Lukes, absolvent al școlii de educație de la Harvard, analizează și alte rezultate, pe care factorii de decizie politică ar trebui să le ia în considerare.

* https://www.edweek.org/technology/schools-say-no-to-cellphones-in-class-but-is-it-a-smart-move/2019/09 – Școlile spun NU utilizării telefoanelor în clasă, dar este asta o mișcare inteligentă?

“Sper să trec dincolo de a mă gândi la scorurile testelor și să iau în considerare importanța potențială a altor rezultate, cum ar fi disciplina și cultura școlară, prin care pot lua în considerare bunăstarea elevilor”, spune Dr. Lukes.

Cum școlile se pregătesc pentru toamnă**, unele având în vedere politici noi și modificate cu privire la utilizarea de telefoane mobile în clasă, Luke își comunică concluziile – aducând ca argument inclusiv faptul că Departamentul de Educație al orașului New York (NYCDOE) și-a inversat recent interdicția*** de utilizarea a telefoanelor mobile, din cauză că acest lucru a afectat învățarea datorită suspendări elevilor care le foloseau, și cultura școlară. Lukes ne comunică ideile sale cu privire la lucrurile pe școlile și districtele ar trebui să le ia în considerare atunci când creează politici în jurul unei tehnologii care evoluează continuu și are un rol important în viața noastră.

** https://www.cbsnews.com/news/back-to-school-cellphone-ban-policies/ – Cum se apropie începutul de an școlar, lupta în jurul utilizării telefoanelor mobile în clase continuă

*** https://ny.chalkbeat.org/2019/12/17/21055617/five-years-later-nyc-schools-still-struggle-with-de-blasio-s-cell-phone-policy – După cinci ani, școlile din New York încă se chinuie din cauza politicii legate de telefoane propuse de Blasio

De ce telefoanele mobile din școli sunt un subiect atât de contestat în rândul educatorilor, părinților și elevilor?

Motivația pentru multe dintre aceste politici vine din dorința de a limita distragerile. Dacă vă gândiți la asta, din perspectiva unei școli, dacă interzicerea unui telefon mobil poate îmbunătăți învățarea elevilor, aceasta este o intervenție excelentă cu costuri reduse, cu un raport beneficiu-cost favorabil. Cu toate acestea, din perspectiva unui părinte, calculul este un pic diferit, iar costul de a nu putea comunica cu copilul (copiii) lor poate depăși orice beneficiu potențial obținut din interdicție.

Cum au evoluat politicile privind telefoanele mobile de-a lungul anilor?

În ultimele decenii, multe districte școlare din orașele mari au experimentat intermitent politici de interdicție a utilizării telefoniei mobile. Cu toate acestea, cele mai multe interdicții de utilizare a telefonului mobil au fost abrogate din cauza nepopularității lor în rândul părinților și elevilor și a preocupărilor cu privire la echitate [deoarece elevii cu venituri mici au adesea acces la internet doar pe telefonul mobil]. În martie 2015, NYCDOE a ridicat o interdicție de lungă durată la nivel districtual de utilizare a telefonului mobil și a oferit școlilor o libertate semnificativă în proiectarea și punerea în aplicare a politicilor la nivel de școală, care reglementează utilizarea de către elevi telefonului mobil – și această schimbare este ceea ce am explorat în cercetarea mea.

Majoritatea cercetărilor examinează impactul utilizării telefonului asupra rezultatelor la teste, a timpului de reacție și abilității de concentrare.

Ar trebui să te uiți și la alte două arii: disciplina și sentimentul de siguranță.
Studiile existente oferă dovezi ale faptului că permisiunea de a sta cu telefoanele în clasă are un impact negativ asupra rezultatelor la teste și asupra retenției pe termen lung a materiei învățate Există și unele studii corelative care sugerează relații negative între utilizarea dispozitivelor în afara sarcinilor de învățare și reușita elevilor. Mai mult, în psihologie, cercetările privind multitasking-ul găsesc, în general, efecte negative asupra învățării și finalizării sarcinilor și, în general, cercetările au arătat că telefoanele mobile distrag atenția și au un impact negativ asupra timpilor de reacție, performanței, bucuriei de a se concentra pe sarcini și capacității cognitive.

La baza cercetării mele, a fost ideea mea că, pe măsură ce școlile iau în considerare eliminarea interdicțiilor sau punerea lor în aplicare, acestea ar trebui să ia în considerare, de asemenea, dimensiunile adesea trecute cu vederea ale culturii școlare care ar putea juca un rol în productivitatea educațională și bunăstarea elevilor. Aceasta nu înseamnă că realizările academice nu sunt importante – ele sunt, desigur – ci că există și alte contribuții potențial importante care contribuie la productivitatea educațională, cum ar fi disciplina școlară și cultura școlii/ clasei.

De ce?

Din punct de vedere disciplinar, în cazul în care școala are instituită o interdicție de utilizare a telefonului mobil și există elevi care încalcă interdicția, este posibil ca în timp – și am văzut acest lucru din răspunsurile la sondajul organizat cu directorii de școală și coordonatorii comunităților de părinți din NY – la un moment dat pot exista unele măsuri punitive, dacă elevul este prins încălcând interdicția în mod repetat. Acesta este unul dintre motivele pentru care am explorat impactul asupra disciplinei și măsurile de suspendare – elevii ar putea fi prinși folosind un telefon mobil care, da, le-ar putea distrage atenția, dar chiar suspendarea lor din această cauză și absențele de la școală au un impact mai negativ. Acest tip de impact asupra învățării ar putea fi unul net-negativ, chiar și atunci când vă gândiți la efectelor pozitive pe care o interdicție a telefonului mobil le poate avea asupra învățării unui elev și a învățării colegilor lor.

De asemenea, cred că este important să ne uităm la alți factori la care nu ne gândim de obicei, cum ar fi cultura școlară, care ar putea avea, de asemenea, un impact mare asupra învățării.

Și, ce ați descoperit?

Deci, doar ca o exonerare, ar putea exista politici al căror impact și rezultate nu le putem controla. De exemplu, în 2014, a existat un nou cancelar [la New York] care a făcut modificări în codul disciplinei. Cu acest avertisment, am constatat că eliminarea interdicției a avut un impact pozitiv asupra disciplinei școlare, dar a avut și un impact negativ asupra percepției elevilor asupra culturii școlare în dimensiunile respectului, comportamentului elevilor și siguranței școlare. De asemenea, a avut un impact negativ asupra percepției profesorilor asupra siguranței școlare. Constatările mele sugerează o îmbunătățire a productivității educaționale datorită eliminării interdicției NYCDOE. Dar a existat un compromis – un cost pentru cultura școlară.

Ce înțelegeți prin siguranță?

Când vine vorba de urgențe, elevii se simt probabil mai în siguranță având acces la un telefon. Dar componenta de zi cu zi a siguranței școlare este modul în care elevii folosesc telefoanele în cadrul școlii. Aceasta ar putea include lucruri precum intimidarea, hărțuirea, înregistrarea video și postarea pe rețelele de socializare. Acestea sunt motivele pentru care a avea telefoane în școli ar putea fi acceleratoare ale comportamentului negativ al elevilor. Aceste măsuri de siguranță care privesc cât de în siguranță se simt elevii în sălile de clasă, holuri, vestiare, cantine, arată un salt destul de negativ după ridicarea interdicției, ceea ce îmi sugerează că a avea un telefon constituie cel puțin întreruperea capacității unui elev de a naviga în siguranță în acele spații.

Deci, la ce ar trebui să se gândească factorii de decizie politică pentru a merge mai departe?

Acesta este doar vârful aisbergului. Ar fi interesant să ne uităm la modul în care telefoanele mobile contribuie în continuare la cultura școlară folosind măsuri mai robuste de-a lungul timpului. Și pentru a fi mai clar, nu cred că există ceva în mod inerent rău în utilizarea telefoanelor mobile în procesul de învățare, dar eu cred că rezultatul acestor analize este cheia pentru ca decidenții să se angajeze într-o discuție în jurul unor compromisuri pe care le vom face dacă vrem să le utilizăm în școli și săli de clasă. Ar putea exista unele modalități interesante de a echilibra dezavantajele lor, de distragere a atenției și beneficiile utilizării telefoanelor în procesul de învățare și comunicarea cu părinții – ceva de genul păstrării lor în pungi magnetizate și care să permită elevilor să scoată telefoanele mobile doar în circumstanțe speciale (de exemplu, activitatea de clasă, masa de prânz). Unele școli experimentează deja aceste alternative și există câteva oportunități în acest spațiu pentru a evalua impactul acestor politici asupra rezultatelor educaționale, inclusiv disciplina școlară și cultura școlară.

Sursa: https://www.gse.harvard.edu/news/22/08/weighing-costs-and-benefits-cellphones-schools

P.S: Dincolo de aspectele examinate de Dr. Dylan Lukes, mai este cel puțin un aspect care ar trebui luat în considerare și se referă la calitatea conținutului accesat de elevi prin intermediul telefoanelor mobile.

La noi există o contradicție majoră între conținuturile manualelor, scrise deseori la un nivel de limbaj academic greu de înțeles și parcurse în goană, fără să permită înțelegerea profundă și asimilarea acestor cuvinte și concepte definite deseori complicat – lucru care duce la de-motivare – și conținuturile sărăcite ca vocabular, dar atractive pe care elevii le accesează cu ușurință prin intermediul telefoanelor.

Și vă invităm să citiți un articol care, chiar dacă exagerează pe ici pe colo, transmite un serios semnal de alarmă, legat de fenomenul analfabetismului funcțional.

Imbecilizarea speciei, trecerea la idiotizare

Și sperăm să vă dea de gândit cele afirmate de Teresita Dusart, autoarea articolului (tradus) din FranceSoir:

”Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând cu anul 2000… Un adolescent de 14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975.”

”Imbecilizarea speciei umane este multi-factorială”.

”În fața unor astfel de agresiuni asupra creierului uman, școala ar trebui să fie o fortăreață.”