Despre mentalitatea de creștere sau mentalitatea deschisa și despre importanta ei în educație, dar și în orice profesie am mai vorbit în multe alte articole.
Astăzi va propunem un articol scris de Miriam Plotinsky în revista Education World despre strategiile pe care le puteți folosi pentru a încuraja dezvoltarea mentalității deschise la elevii dumneavoastră.
Miriam Plotinsky lucrează ca specialistă în învățare și performanță pentru școlile publice din comitatul Montgomery din Maryland, după ce a lucrat timp de aproape 20 de ani ca profesoară de engleză, dezvoltator de personal și președinte de departament. Ea este profesor certificat și a obținut recent și certificarea în Administrarea și Supravegherea Educației.
Unul dintre prietenii mei este terapeut de familie și vorbim adesea despre rolurile sau etichetele care le sunt atribuite copiilor pe măsură ce cresc. Prietenul meu povestea că, atunci când a crescut, a fost adesea etichetat ca fiind „dulce” și „timid”, dar niciunul dintre acestea nu îl descria exact. Drept urmare, a început să se gândească că s-ar putea să nu fie cineva care aduce în lume substanță. I-a luat ceva timp (și multă muncă) să creadă că are contribuții valoroase de adus lumii din jurul lui.
Este posibil ca majoritatea copiilor să nu poată explica ce este mentalitatea fixistă și modul în care aceasta le afectează dezvoltarea, dar știm deja că succesul școlar, academic în clasele noastre este sporit de conștientizarea din partea elevilor a faptului că inteligența nu este o forță predeterminată și imobilă.
Sigur, este posibil ca unii copii sau chiar toți din clasele voastre să nu poată face încă anumite lucruri, dar modul în care noi, profesorii, ne demonstrăm credința în capacitatea lor de creștere prin modul în care predăm este de o importanță vitală. Cum desfășurăm instruirea cu o abordare a mentalității de creștere?
Iată patru modalități de a-i face pe elevi să conștientizeze nu numai ce este o mentalitate de creștere, ci și de a ne asigura că consolidăm aceasta abordare prin practica noastră de predare.
Nu cedați niciodată
Ca scriitoare, mă confrunt cu multe respingeri. Este atât de ușor să devii descurajat, mai ales când propria noastră conversație cu sine ar putea fi cea mai aspră voce pe care o auzim. Când ne gândim la copii, este mult mai probabil ca aceștia să renunțe dacă adulții din viața lor nu încadrează persistența ca fiind un pas firesc către atingerea unui obiectiv.
Când predăm, calitatea absolută de a privi învățarea în termeni de succes sau eșec întărește o mentalitate fixistă. Din acest motiv, obiectivele noastre ar trebui să fie încadrate ca un proces, nu ca un produs. Când împărtășim așteptările pentru teme cu elevii, aplicarea unei abordări a mentalității de creștere depășește utilizarea termenului „nu încă” pe o rubrică.
În schimb, crearea de pași clari către succes împreună cu un ghid de ajutor, ”depanare” întărește ideea că învățarea este o călătorie. De exemplu, să presupunem că elevilor li se cere să creeze o cronologie pentru a se corela cu un eveniment istoric. Putem oferi o listă clară de criterii pentru succes, dar putem oferi tuturor un ghid „ce ar fi dacă” pentru situația în care ar rămâne blocat. Dacă două evenimente din cronologia lor au avut loc simultan, de exemplu, putem împărtăși o posibilă soluție sau două. Cu alte cuvinte, mesajul nostru este că atingerea unui obiectiv se întâmplă în etape, că toată lumea poate rămâne la un moment dat blocată și că modul în care trecem peste aceste provocări și ne confruntam cu dificultățile este mai important decât rezultatul final.
Folosește totul
După toți acești ani în educație, sunt atât de norocoasa să am prieteni într-o varietate de specialități didactice pe care să-i consult atunci când am întrebări!
Întrebarea este cât de des cer ajutor și cât de des încerc să-mi dau seama singură? Câți dintre noi avem resurse uimitoare (materiale sau umane) la dispoziție de care optăm să nu profităm? A fi plin de resurse este o necesitate pentru oricine dorește să actualizeze o mentalitate de creștere.
Uneori, le dăm din greșeală elevilor noștri impresia că nu este de dorit să primim ajutor din surse externe. De exemplu, le-am putea cere să nu folosească internetul pentru a căuta ceva sau să nu discute despre o întrebare cu un prieten. Cu toate acestea, ar putea merita să luați în considerare posibilitatea de a le permite elevilor să folosească tot ceea ce au la dispoziție pentru a învăța. Când copiii au permisiunea de a căuta informații și asistență, ei învață valoarea succesului nu doar în mod individual, ci și în colaborare. Data viitoare când vedem un elev căutând ajutor, și ii acordăm o validare pentru acțiunile sale, asta îl va ajuta în mare măsură să dezvolte o mentalitate de creștere.
Substanță, nu viteză
Cât de mult contează viteza? Dacă ne gândim la tot felul de competiții, concurentul care finalizează o provocare înaintea tuturor s-ar putea să nu producă cele mai bune rezultate. De multe ori credem că persoana cea mai rapidă care termină prima merită premiată, dar aceasta este o concepție greșită.
În schimb, prioritizarea răbdării ar putea fi o modalitate mai bună de a acționa. Luați în considerare elevii în timpul unui scenariu de susținere a testelor. Cei care termină înaintea altora s-ar putea să cunoască cel mai bine materialul, dar s-ar fi putut și ca ei să fi renunțat să răspundă la toate întrebările, sau poate că sunt prea neglijenți pentru că vor doar să treacă, fără să-i intereseze câte răspunsuri corecte au.
Pe de altă parte, elevii care trec de doua ori peste răspunsurile lor, revizuiesc ceea ce au făcut și folosesc tot timpul oferit, de obicei, pe termen lung au mai mult succes.
De ce? Pentru că ei știu, așa cum nu se întâmplă cu colegii lor mai rapizi, că fiecare minut în plus pe care îl acordăm unei sarcini poate ajuta la îndeplinirea cu succes a acesteia. Același lucru este valabil în tot felul de situații. Dacă punem o întrebare clasei, primul elev care aruncă o mână în aer și răspunde ar putea avea răspunsul cel mai evident, în timp ce elevul care are nevoie de mai mult timp pentru a da un răspuns mai profund arată o gândire mai profundă.
Din acest motiv, o abordare a mentalității de creștere a predării implică aprecierea procesului de a ne acorda timp pentru a face lucrurile cât mai corect.
Învață din greșeli
Când eram copii, obișnuiam să coacem niște fursecuri urâte. Ele arătau bine înainte de a le baga în cuptor, dar apoi se aplatizau precum clătitele. Abia după ce am cercetat problema, am aflat că aluatul de fursecuri trebuie adesea răcit, astfel încât untul să nu se topească prea repede și să nu strice forma fursecului. De atunci, prăjiturile mele ies aproape întotdeauna bine.
Greșelile sunt o mană divină. Cum altfel ar trebui să învățăm?
Comunicarea importanței răspunsurilor greșite este un element vital al practicii noastre de predare. Pe lângă beneficiile evidente de a-i face pe elevi să se teamă mai puțin de pașii greșiți, sărbătorirea erorilor întărește ideea că învățarea semnificativă este o călătorie plină de hopuri și întorsături.
Dacă notăm o temă și vedem o greșeală care apare din nou și din nou, merită să-i evidențiem apariția într-un mod pozitiv. De exemplu, dacă observ că mulți dintre elevii mei confundă “it’s” – „este” cu “its” – „al”, poate deveni un moment distractiv de predat dacă elevii lucrează în grupuri pentru a crea propoziții amuzante cu ambele. Lucrând împreună, o mulțime de riscuri de a greși ceva sunt atenuate și putem sublinia cât de bucuroși suntem că am avut ocazia de această dată să lămurim confuzia.
Acceptând greșelile, elevii se vor simți mult mai încrezători în ceea ce privește abordarea unui parcurs de învățare mai dificil, sau care devine puțin accidentat.
Poate fi dificil să transpunem teoria în practică, în special cu oameni și nevoi foarte reale care ne atrag atenția constant. Deși am putea înțelege ce este mentalitatea de creștere și chiar să le explicăm elevilor noștri în mod clar asta trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că ceea ce spunem este confirmat prin acțiuni. Când validăm procesul de învățare, mai degrabă decât un punct final, îi ajutăm pe elevi să înțeleagă că rezultatele învățării au loc treptat și adesea recursiv, ca parte a unei abordări graduale a atingerii rezultatului final.
Sursa: https://www.educationworld.com/teachers/four-important-strategies-applying-growth-mindset-approach
P.S. Iată doar câteva din articolele în care am abordat ideea de mentalitate deschisă, de creștere.
Centrul de Resurse pentru Eco-bio Educație, Reziliență și Sustenabilitate 