Acum câțiva ani am participat la o largă consultare privind viziunea experților din educație și industrie privind viitorul educației universitare. Am lucrat alături de profesori universitari, psihologi, experți în resursa umană care reprezentau vocea angajatorilor și oameni din organizațiile neguvernamentale, ca noi. În urma procesului de consultare, grupurile de lucru au propus mai multe viziuni, bazate pe argumente care luau în seamă toate părțile interesate de rezultatul educației universitare. La finalul acestui proces, au fost selectate două viziuni, intitulate: Universitatea – Izvor de cunoaștere – care reprezenta rolul universităților nu numai de a furniza o cunoaștere în pas cu cele mai recente descoperiri științifice, ci și de a fi parte din lumea cercetării și inovației; precum și Odiseea descoperirii drumului propriu – care reprezenta rolul universităților de a-și susține studenții în drumul lor de cercetare și descoperire a oportunităților, intereselor și direcțiilor de dezvoltare, nu numai ca angajați ci și ca potențiali antreprenori.

În ce ne privește, noi credem că aceste două viziuni se potrivesc, parțial, și educației inițiale și că școlile au un rol fundamental în a ajuta și susține copii să-și descopere potențialul – talentele, interesele, calitățile și să se dezvolte prioritar în aceste direcții. Și da, vorbim despre educația diferențiată, iar motivele acestei diferențieri sunt multiple – de la diferența de modalități de a învăța, la gradul de dezvoltare a celor 8 inteligențe determinat de mediului familial / social, precum și altor factori personali, așa cum veți vedea din articolul de mai jos, propus de George Couros, ca și din resursele la care se referă – unele create de organizații care apără dreptul la educație al copiilor cu nevoi educative speciale.

Să personalizăm călătoria pentru elevii noștri

Am împărtășit gândurile de mai jos de mai mulți ani, iar asta este o parte crucială a ideii de a avea empatie ca educator*, așa cum am discutat în cartea ”Mentalitatea de inovator”:

Marea întrebare: Ai dori să-ți petreci întreaga zi învățând în clasa proprie?

Cheia către această întrebare este să nu gândești ”ca tine”, dar să te gândești la elevii tăi și la punctul lor de vedere. De exemplu, ai participat la sesiuni de formare pentru adulți unde ai fost forțat câteodată să faci anumite activități de ”spargere a gheții” la care facilitatorul ar fi vrut să fii încântat că participi, dar tu te-ai simțit extrem de inconfortabil. Îți garantez că am făcut câteodată acest lucru înainte, din acest motiv eu mă concentrez acum ă-mi transform sesiunile mele de lucru (workshops) mai mult în sesiuni conversații decât în acel tradițional ”stai în fața audienței și furnizează informație”. Mă ajută să mă modific imediat, în funcție de învățăceii care stau în fața mea.

Să transpunem această gândire în clasă.

Katie Novak, o expertă recunoscută la nivel internațional în domeniul Universal Design for Learning (UDL)* și o persoană cu totul minunată, discută despre personalizarea învățării pentru elevi și de ce este ea atât de semnificativă**:

Imaginează-ți această scenă într-o clasă a 3-a: Elevii stau tăcuți pe jos în timp ce învățătoarea citește cu voce tare cartea Charlotte’s Web. Când profesorul termină Capitolul 2, fiecare elev scrie în tăcere un paragraf despre punctul de vedere al lui Fern (personaj în povestire) și ce simte ea despre purcelușul Wilbur .

Într-o clasă despre istoria SUA, la liceu, elevilor li se dă un document bazat pe întrebări despre cele două Tratate de guvernare ale lui John Locke (1690). Ei răspund la întrebări pe iPad-urile Chromebooks în timp ce profesorul discută cu elevi, individual.

În ambele scenarii, elevii sunt scufundați într-un text riguros, lecția este aliniată la standarde și clasa este bine controlată. Care este problema? Experiența de învățare nu este personalizată și astfel ea nu va îndeplini nevoile tuturor elevilor.

* https://www.understood.org/en/learning-attention-issues/treatments-approaches/educational-strategies/the-difference-between-universal-design-for-learning-udl-and-traditional-education – Diferența între Conceptul Universal de Învățare (UDL) și Educația Tradițională

** http://my.aasa.org/AASA/Toolbox/SAMag/Nov15/Novak.aspx – O schimbare de scenă: Personalizarea bazată pe UDL

Katie continuă cu descrierea modului în care fiecare scenariu poate fi modificat pentru a îndeplini nevoile individuale ale celor care învață:

În clasa a treia, unii elevi sunt răspândiți pe fotoliile-sac, citind în liniște din exemplarele destul de uzate ale cărții Charlotte’s Web. Trei elevi sunt cuibăriți pe o canapea, ascultând nuvela pe un audio-book, folosind un sistem de căști multiple. În alt colț, doi elevi citesc pe rând cu voce înceată unui grup de colegi. Un desen grafic e proiectat pe tabla albă (whiteboard), înfățișând perechi de cuvinte din vocabularul folosit în acel capitol cu imagini corespunzătoare: flori de măr, șopron de lemne, pârâu.

După ce elevii termină de citit sau ascultat capitolul, profesorul île mpărtășește opțiunile de a exprima înțelegerea lor asupra sentimentelor lui Fern față de Wilbur. Elevii își stabilesc un scop pentru munca lor, strâng organizatoare grafice sau fișe dacă decid că au nevoie de acest suport. Alți elevi aleg hârtia pentru a scrie o scrisoare din partea lui Fern pentru Wilbur. Alții utilizează stilouri cu tuș roșu pentru a scrie un poem sau un cântec despre sentimentele lui Fern. Mai sunt și alții care aleg să colaboreze și se retrag în fundul clasei ca să creeze o scenetă.

Între timp, profesorul furnizează un feedback orientat spre măiestrie și un suport de nivel 2* pentru toți elevii (acest suport – Tier II support – este primul nivel de suport suplimentar oferit atunci când evaluare indică faptul că elevii au nevoie de o remediere a abilităților pentru a deveni învățăcei independenți, eficienți). La sfârșitul lecției, elevii reflectează asupra învățării lor și scriu (de mână sau la computer) sau dictează o evaluare generală înainte de a-și împărtăși produsele lor unice cu întreaga clasă.

În clasa de Istorie a SUA, un grup de adolescenți participă la un Seminar Socratic într-un colț al clasei, utilizând un cadru furnizat de profesor pe care explorează dacă cetățenii au dreptul să-și dizolve guvernul.

Alții concep pagina de Facebook John Locke și interpretează cele două tratate despre guvernarea civilă într-o serie de postări zilnice în limbajul de astăzi. Alții aleg să se alăture profesorului în revizuirea strategiei de examinare a documentelor care constituie sursele primare și răspund unui document bazat pe întrebări pentru examenul de admitere la cursurile avansate (AP exam).

Câteva lucruri la care mă gândesc:

1. Când ne gândim la ”inovarea în interiorul cutiei/ cadrului existent” (“innovation inside the box”) este important să remarcăm că, deși curriculum-ul leagă profesorii, calea aleasă pentru elevi poate arăta diferit deși ei au nevoie să ajungă în final în același punct. Este important să creați oportunități pentru ca elevii să aleagă căi diferite pentru diferite destinații finale (învățare personalizată) dar trebuie de asemenea ca noi să înțelegem că există timpi când e nevoie să găsim căi diferite pentru ca elevii să ajungă la aceeași destinație și că e nevoie să facem aceasta în contextul muncii noastre (învățare individualizată). Puteți citi mai multe despre ”Individualizare și Personalizarea aici:

   – https://georgecouros.ca/blog/archives/5090 – Învățarea individualizată și personalizată.

2. Ceea ce a funcționat pentru tine și te-a interesat atunci când ai învățat, ar putea să nu funcționeze pentru unii dintre (sau chiar toți) elevii tăi.

3. Ceea ce funcționează pentru unii elevi nu funcționează pentru alții și ce nu funcționează pentru unii, funcționează pentru alții.

4. Există timpi când elevii vor avea același traseu/ cale către aceeași destinație în școală. Dacă elevilor nu le place ceva asta nu înseamnă că nu le va fi de ajutor în viitor. Noi trebuie să găsim mai multe oportunități unde învățarea este personalizată și individualizată pentru elevii noștri.

Ceea ce merge pentru mine nu funcționează întotdeauna pentru elevii mei și vice-versa. Ajungând să-ți cunoști elevii și pasiunile lor poate ajuta la modelarea unor oportunități în interiorul clasei, ca și în cadrul formării profesionale (întrebările de mai jos pot ajuta).

5 Întrebări pe care să le pui elevilor tăi la începutul anului

Care sunt calitățile pe care le cauți la un profesor?

Ce te pasionează?

Care este acea mare întrebare pe care o ai tu pentru acest an?

Care sunt forțele tale și cum le putem folosi mai bine?

Cum ar arăta pentru tine succesul de la sfârșitul acestui an?

Ceea ce este esențial de înțeles este că, deși deseori trebui să ajungem cu elevii în același loc, conceperea și crearea unor ”călătorii” personalizate pentru elevii noștri este parte a artei predării.

Sursa: https://georgecouros.ca/blog/archives/8635