Am vorbit în articolele trecute despre beneficiile activităților de scriere. Astăzi, ne propunem să vorbim despre scrisul de mână. Dezbaterile despre utilitatea scrisului de mână în epoca computerului se poartă de mult și, părerile sunt împărțite.

La întrebarea ”De ce mai trebuie să scriu de mână sau să iau notițe? Prof. Dr. (Ed.) Sheldon H. Horowitz și Maryanna Wolf răspund prin intermediul articolului de mai jos. Sheldon H. Horowitz este directorul pentru resurse și cercetare la Centrul Național pentru Dizabilități în Învățare din Washington DC (the National Center for Learning Disabilities): https://www.ncld.org/

Când eram copil, scrisul însemna unul din două lucruri: Fie scriai de mână cu un creion sau stilou, fie băteai clapele unei mașini de scris. Asta era. Greșelile erau greu de reparat și modificările greu de făcut. Dacă aveai nevoie să modifici ceva, trebuia să ștergi cu grijă (încercând să nu mânjești sau să rupi hârtia) sau trebuia să utilizezi pastă sau bandă corectoare. Și niciodată nu arăta cum trebuie.

Pentru elevii cu diferențe de învățare bazate pe limba vorbită (sau alte deficiențe), asta era cauza multor frustrări. Mecanica scrisului stătea în calea modului de exprimare. Și a devenit o mare sursă de anxietate pentru copii.

Apoi a apărut tehnologia de asistență pentru scris*. Avem acum computere cu funcții de auto-corectare, dictare**, prezicerea cuvintelor*** și multe altele. Copii își pot revizui lucrările fără gumă sau bandă corectoare. Este mai ușor pentru ei să se exprime.

* https://www.understood.org/en/school-learning/assistive-technology/assistive-technologies-basics/assistive-technology-for-writing

** https://www.understood.org/en/school-learning/assistive-technology/assistive-technologies-basics/dictation-speech-to-text-technology-what-it-is-and-how-it-works

*** https://www.understood.org/en/school-learning/assistive-technology/assistive-technologies-basics/word-prediction-technology-what-it-is-and-how-it-works

Toate aceste tehnologii au condus de asemenea la altceva: O mai mică concentrare pe scrisul de mână. Iar asta a avut un impact neașteptat asupra limbajului și capacității de exprimare în scris (literacy). Dar, mai puțin exercițiu de scriere de mână poate să-i facă pe copii să învețe să citească mai greu.

Oricine învață mai bine atunci când informația este prezentată în moduri multiple. Asta este în special valabil pentru copii cu diferențe de învățare și gândire. Și noi numim asta învățare multi-senzorială (#1)

#1 https://www.understood.org/en/school-learning/partnering-with-childs-school/instructional-strategies/multisensory-instruction-what-you-need-to-know – Ce trebuie să știi despre învățarea multi-senzorială

Scrisul de mână este o activitate multi-senzorială. Pe măsură ce formezi fiecare literă, mâna ta transmite informația spre aria de procesare a limbajului din creierul tău. Același lucru se întâmplă și când rostești sunetele literelor sau cuvintele atunci când scrii.

Cercetările arată că există o legătură specială între dezvoltarea limbajului și scrisul de mână. În studiile de cercetare, copiii care exersează scrisul de mână se descurcă mai bine la citit și ortografie. Motivul? Unii experți cred că formarea-desenarea literelor de către mână în timp ce înveți sunetele pe care le reprezintă, activează circuitele de citire din creier care favorizează dezvoltarea capacității de exprimare în scris.

Prin contrast, nu s-a demonstrat că tastatura unui computer poate îmbunătăți citirea. . Da, tastatura poate fi o salvare și un ajutor pentru copiii cu probleme de scriere. Le permite să se exprime și să aibă mai mult succes în școală. Dar nu este un substitut pentru instruirea și exersarea scrierii de mână, în special în clasele mici.

Eu nu cred că provocarea pentru părinți și profesori este să decidă dacă ”scrisul de mână contează”? Contează și va conta întotdeauna. Provocarea este să găsești abordarea potrivită pentru copiii cu deficiențe la scris.

Mulți copii se confruntă cu un real disconfort fizic atunci când țin un creion. Ei se plâng că îi dor degetele sau brațul, sau că le obosește mâna. Senzația de prindere poate să-i distragă. Și există o adevărată amprentă emoțională când sunt întrebați din nou și din nou despre literele și cuvintele pe care le desenează; ”Ce scrie acolo?” Având în vedere toate acestea, e tentant să renunți la creioane și să utilizezi doar tastatura.

În cartea scrisă Maryanna Wolf, Reader, Come Home: The Reading Brain in a Digital World (Cititorule, vino acasă: Creierul care citește într-o lume digitală), ea vorbește despre modul în care tehnologia a condus mai mult la ”skimming” (citire superficială în care cauți doar ideile principale, în loc să fii atent și să absorbi toate detaliile), în loc să citești mai încet și cu grijă. Ea vorbește și despre beneficiile ”răbdării cognitive” (cognitive patience). Și ne reamintește că citirea rapidă nu este cea care face ca cineva să fie un bun cititor.

https://vimeo.com/397267134 – The Deep Reading Brain in a Digital World

(pentru cine are răbdare să o asculte vorbind despre această temă char pe autoare)

Cred că ceva similar se poate spune și despre scrisul de mână.

Doar pentru faptul că tastatura poate fi mai rapidă, nu înseamnă și că este mai bună. Da, elevii cu dislexie, disgrafie sau alte diferențe de învățare pot scrie mai ușor pe un computer decât de mână. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să abandonăm scrisul de mână.

Părerea mea? Haideți să le dăm copiilor noștri toate oportunitățile de a prospera ca cititori și scriitori. Ei pot utiliza ecranele și echipamentele digitale și tot felul de alte tehnologii. Dar haideți să păstrăm de asemenea la îndemână și creioanele și stilourile. Când fac acel exercițiu lent și deseori dificil al scrierii de mână, asta îi ajută pe copii să devină cititori și scriitori mai buni. .

Sursa: https://www.understood.org/en/community-events/blogs/expert-corner/2018/09/24/the-unexpected-connection-between-handwriting-and-learning-to-read?