5 Modele pentru a obține rezultate maxime din învățarea hibridă (I)

Nu suntem singura țară care a început noul an în formule online sau hibride, sau s-a întors la ele din cauza creșterii numărului de cazuri în rândul copiilor, după începerea cursurilor în varianta ”verde”. Nu susținem neapărat aceste variante ”galbene” și ”roșii”, clar nepotrivite cu elevii din grădinițe, clasele mici și chiar primii ani gimnaziu și nu știm cum s-ar putea face în situația existentă la noi – cu lacune de educație parentală și cu foarte mulți profesori și elevi fără resursele tehnice și/sau nepregătiți pentru a lucra asistați de tehnologie la nivelul cerut de predarea online – și cum putem să ”împăcăm și capra și varza”, adică să ajutăm copiii să învețe cât mai bine, să treacă cu bine peste traumele create de această pandemie și să-i ferim de boală.

Dar, dacă tot trebuie să trecem prin această situație, de ce să nu ne străduim să obținem cele mai bune rezultate posibile?

Așa că am apelat din nou la experiența unor educatori cum este John Spencer, care are o îndelungată experiență în crearea și furnizarea cursurilor online.

Elevii din clasă colaborând pe platforma de învățare

În anii 60’, orașele au construit săli și stadioane polivalente pentru meciurile de fotbal, meciurile de baseball/ handbal, alte sporturi și concerte. Acestea trebuiau să fie elegante, moderne și suficient de încăpătoare pentru a acoperi nevoile fiecărei industrii de entertainment. Ele au fost concepute să poată oferi totul, tuturor. Cu toate acestea, stadioanele polivalente nu au fost concepute având și fanii (sau spectatorii obișnuiți) în minte, ceea ce a condus la meciuri de baseball sau handbal/ volei cu locuri goale pe jumătate sau trei sferturi, unde fanii aveau o perspectiva oribilă asupra jocului. În meciurile de fotbal, atleții pierdeau priza pe partea interioară a terenului de baseball (unde iarba era mai afectată) și alunecau în noroi. Cât despre concerte, stadioanele erau electrizante, dar le lipseau calitatea sunetului în comparație cu o sală de concerte sau un amfiteatru.

Acesta este un timp al provocării, în care ne confruntăm cu învățarea hibridă (sau 100% online, n.n.) Dacă nu avem grijă, putem să cădem cu ușurință în capcana conceperii unor ore care nu funcționează nici pentru elevii din clasă nici pentru cei de acasă.

Nu sunt un fan al predării unor lecții hibride unde jumătate din elevi sunt în clasă și jumătate participă via unei conferințe video. La nivel pur funcțional, merge. Dar nu merge bine. Este varianta instrucțională a unui spork (spoon-fork / lingură-furculiță). Încercând să reunești două formate incompatibile, rămâi cu conceperea unor lecții cărora le lipsesc o întreagă categorie de opțiuni specifice din ambele medii.

Spork

Am făcut acestă greșeală prima dată când am predat la facultate un curs de pedagogie, în care jumătate din studenții mei erau prezenți în persoană și cealaltă jumătate erau acasă. Am sfârșit prin a vorbi în fața camerei computerului, pentru ca studenții de acasă să mă poată vedea bine, via platformei Zoom. Apoi am îndreptat camera spre tablă, unde se presupunea că ei trebuie să vadă slide-urile pe care le vedeau și cei din clasă. Din fericire, îmi încărcasem slide-urile pe platforma LMS, dar oricum… era prost. Atunci când studenții prezenți puneau întrebări, eu trebuia să repet aceste întrebări pentru cei care erau pe Zoom. Când cei de pe Zoom puneau întrebări, eu trebuia să le repet cu voce tare pentru studenții din clasă. Am încercat să-i grupez pe studenții de acasă în grupuri cu cei prezenți în clasă, dar asta a condus la ecouri neplăcute. Până la urmă am schimbat grupurile și am modificat însărcinările. Cu toate acestea, lecția a rămas greoaie și ciudată.

De fapt, învățarea hibridă nu trebuie să fie neapărat învățare spork. Am părăsit acea primă seară de predare hibridă realizând faptul că trebuie să schimb cu totul modelul hibrid. Nu pot pur și simplu să-i aduc pe cei de acasă cu un “Zoom in” în cursul fizic și să mă aștept să funcționeze. A trebuit să găsesc noi abordări care să maximizeze beneficiile atât pentru studenții din mediul fizic, față-în-față, cât și pentru cei din mediul virtual. În acel semestru, m-am concentrat asupra Modelului Diferențiat. Cu toate acestea, în alte semestre am încercat și Modelul Traseelor Multiple și Modelul Împărțirii A/B. În articolul de mai jos, aș dori să explorez cinci modele diferite, pe care tu le-ai putea aborda în învățarea hibridă.

Predare clasică în clasă în timp ce elevii de acasă urmăresc flipped video

5 Modalități de structurarea a învățării hibride

Vă voi prezenta în continuare cinci modele diferite de structurare a învățării hibride. Fiecare model are propriile calități și slăbiciuni. Ca educatori, trebuie să gândim strategic în ce privește modelul pe care îl selectăm, pe baza nevoilor propriilor elevi sau studenți. Următorul tabel ilustrează aceste diferențe.

MODELULELEVII DE ACASĂELEVII DIN CLASĂ
Modelul diferențiat: Elevii de acasă și din clasă sunt angajați în mod sincron în aceeași lecție. Cele două grupuri interacționează frecvent unii cu alțiiElevii utilizează tehnologia de video-conferință pentru a participa la lecție. Instruirea directă are loc prin filme video ca în modelul flipped, dar întreaga clasă interacționează totuși împreună. Se lucrează în grupuri mici prin intermediul camerelor de discuții ale platformei video.Elevii se întâlnesc cu profesorul în persoană. Ei privesc aceleași filme de instruire ca și grupul din mediul virtual și beneficiază de momente cheie în care interacționează cu elevii de acasă. Se lucrează și în grupuri mici la pupitre sau în bănci.
Modelul traseelor multiple: Elevii lucrează pe aceeași lecție, dar ei sunt împărțiți pe cohorte care lucrează pe trasee separate. Cohortele interacționează rareori.Elevii de acasă pot lucra asincron pe un traseu de învățare online sau pot lucra sincron pe un traseu virtual. Grupul virtual parcurge aceeași lecție ca și elevii prezenți în clasă, dar într-un mod care nu necesită interacțiunea cu aceștia.Elevii prezenți în clasă sunt angajați în învățarea față-în-față tradițională (respectând regulile de distanțare). Anumite activități devin activități în grupuri mici sau individuale, pentru a permite profesorului să lucreze cu grupul virtual, via video.
Modelul împărțirii A/B: Elevii alternează zilele – una în clasă, una de acasă. Majoritatea învățării de acasă se desfășoară asincron, cu puține oportunități de conferințe video.Elevii de acasă lucrează la însărcinări asincrone. Ei pot vedea filme video, pot asculta lecția audio, pot citi – pregătindu-se pentru lecțiile în persoană. Ei pot de asemenea lucra la anumite însărcinări sau proiecte.Elevii față-în-față profită cât mai mult de timpul împreună, angajându-se în proiecte, jocuri, având discuții semnificative sau primind ajutor personalizat în învățare de la profesor.
Modelul de acomodare virtuală: Valabil când grupul elevilor de acasă este mic (3-4 elevi), care pot funcționa ca un grup virtual de lucru și utilizează funcția de chat a platformei video pentru a participa la discuțiile colegilor din clasa fizică.Elevii participă la toate activitățile celor din clasă, doar că utilizează softul de video conferință pentru a accesa învățarea din clasă.Elevii prezenți în clasă sunt angajați în învățarea față-în-față tradițională, dar unul din elevii prezenți acționează ca liant cu cei de acasă, pentru a se asigura că ei îl văd și aud pe profesorul din clasă.
Modelul proiectului independent: În aceeași situație ca în modelul de mai sus (3-4 elevi online), dar când modelul participării la lecțiile directe via video nu funcționează, un proiect independent funcționează cel mai bine.Elevii lucrează independent pe un proiect sau o adaptare a modulelor de învățare. Ora este total personalizată.Elevii prezenți în clasă sunt angajați în învățarea față-în-față tradițională, alături de profesor.
Elevă urmărind sincron lecția predată în clasă

1. Modelul diferențiat

În acest model, fiecare elev participă la ore sincron, în același timp. Cu toate acestea, tu concepi activități diferențiate pentru elevii care sunt acasă și cei care sunt în persoană în clasă. Merge bine dacă utilizezi unelte de comunicare atât sincrone cât și asincrone pentru elevii de acasă și cei din clasă. Ca reîmprospătare, iată aici un film pe această temă, pe care l-am făcut cu desene:

https://youtu.be/dX_nZTiZRPEUnelte de comunicare sincrone și asincrone

Cu această abordare, toți elevii participă la lecție în același timp. Elevii încep prin a se loga la platforma de video-conferință sau așezându-se în bănci. De aici, tu poți diferenția abordarea în două modalități diferite:

Model de oră: Lecție tradițională

  • Introducerea/ încălzirea: Elevii de acasă și din clasă lucrează la o activitate de încălzire pe care ai postat-o în sistemul de management (ex. GSuite, Adservio). Poți seta un cronometru în ambele medii în așa fel încât elevii să știe care este limita de timp. Acesta este momentul în care tu faci de obicei prezența.
  • Instruirea directă: Elevii de acasă văd un film pre-înregistrat (“flipped video”) apăsând butonul de play pe link-ul pe care îl pui în chat-ul platformei video. Toți cei care sunt în video-conferință au microfoanele pe ”mute”. În același timp, tu apeși butonul play la video-proiector sau tabla inteligentă și pentru elevi din clasă. Asta permite tuturor elevilor să aibă acces simultan, împreună la filmul care prezintă conținutul lecției.
  • Exerciții ghidate: Elevii se întâlnesc împreună, ca o clasă întreagă pe platformă. Ei pot să pună întrebări pe un Google Form și tu le răspunzi, aflându-te în acel moment în fața camerei computerului, pentru ca și elevii de acasă să te audă. Sau poți permite elevilor din clasă să folosească un microfon wireless iar tu poți racorda computerul la difuzor, în așa fel încât elevii de acasă să poată vorbi întregii clase și de asemenea să audă ce spun cei din clasă.
  • Exercițiu independent: Elevii se organizează în mici grupuri, cei de acasă putând lucra colaborativ utilizând camerele separate, în timp ce elevii din clasă se pot întâlni în grupuri mici. Poți adăuga componente de responsabilizare, punându-i pe elevi să scrie pe un document comun. Câteodată, poți avea grupuri de elevi mixte, compuse din elevi de acasă și din clasă, dar trebuie să admitem că asta este dificil.
  • Încheierea: Fiecare elev completează un formular online pentru încheierea activității (exit ticket, mini-chestionar etc.)

Model de oră: Lecție bazată pe proiect

  • Introducerea/ încălzirea: Elevii lucrează la articolele lor pentru blog / portofoliul clasei sau al elevului
  • Instruirea directă: Elevii de acasă văd un film pre-înregistrat (“flipped video”) apăsând butonul de play pe link-ul pe care îl pui în chat-ul platformei video. Toată lumea, inclusiv elevii sunt pe mute. În același timp, tu apeși butonul play la video-proiector sau tabla inteligentă și pentru elevi din clasă. Asta permite tuturor elevilor să aibă acces simultan, împreună la filmul care prezintă conținutul lecției. Acest scurt video poate fi și o trecere în revistă rapidă a unui proces de cercetare sau al unui concept cheie pe care ei trebuie să-l învețe și este legat de proiectul lor. Această parte durează maxim 5 minute.
  • Timpul de proiect: Elevii de acasă lucrează la proiectele lor, împreună cu alți elevi, utilizând în mod strategic uneltele de colaborare furnizate de tehnologie*. Deseori, ei încep prin a revedea – pe un tabel cu etape și obiective sau utilizând o unealtă ca Trello – progresul făcut la proiectul lor. De aici, ei folosesc un amestec de unelte cu care lucrează la proiectele lor. Acestea sunt cele folosite pe parcursul unei ore.
  • * http://www.spencerauthor.com/remote-collaboration/
  • Încheierea: Elevii reflectează asupra a ceea ce au învățat, utilizând un format online sau se întorc la unealta lor de management** (Trello board, tabel, calendar etc.) pentru a stabili obiectivele proiectului pentru ziua următoare. ** http://www.spencerauthor.com/project-management/

Deși această opțiune menține grupurile separate – cei din clasă și cei de acasă, elevii totuși interacționează unul cu celălalt pe platforma de management a clasei. Tu poți posta acolo întrebări de încălzire care creează o comunitate a clasei combinată. De asemenea, poți concepe însărcinări pentru grupuri mixte, unde elevii de acasă și din clasă pot lucra împreună pentru un scurt interval de timp. Ei își pot furniza unui altuia feedback, utilizând sistemul de feedback în 20 de minute sau pot lucra pe un document comun într-o sesiune colaborativă de brainstorming. Mie îmi place să fac activități tip carusel*** în acest mod. Aici, toți elevii sunt în camere de discuții separate și toți elevii poartă căști. Asta ajută la prevenirea problemelor cauzate de ecou sau o calitate slabă a sunetului.

*** https://www.youtube.com/watch?v=DtGlhXJsZ6cUtilizarea tehnicii carusel la gimnaziu, orele de limba engleză (maternă)

Elevă lucrând asincron la însărcinări, de acasă

2. Modelul traseelor multiple

Nota bene – Util în situațiile în care există elevi care nu pot urmări simultan lecțiile, datorită lipsei de acces la tehnologie sau internet în momentul desfășurării lecției în clasă – ei vor constitui cohorta online, care va accesa materialele atunci când au acces la resursele tehnice.

A doua abordare tratează fiecare grup ca pe o cohortă total diferită în cadrul aceleiași clase mari. Deci, în timp ce elevii pot învăța aceeași lecție și au aceleași obiective de învățare, ei funcționează de fapt aproape ca niște clase separate. La începutul orei, elevii se loghează în platforma virtuală (pentru sesiunea sincron de învățare la distanță – cohorta virtuală), sau la platforma de management a clasei (pentru învățarea asincronă – cohorta online) sau participă la traseul de învățare față-în-față. Pe măsură ce tu predai, tu desfășori simultan lecția în persoană și virtuală. Între timp, elevii din cohorta online pot accesa modulele postate de tine online, în ritmul propriu. Iată cum arată această abordare:

Model de oră: Lecție tradițională

  • Introducerea/ încălzirea: Elevii de pe toate traseele se loghează la secțiunea din platforma de învățare a cohortei lor (LMS) și răspund aceleiași întrebări puse în discuție. Tu ai instrucțiunile de logare postate pe chatul video al platformei virtuale și scrise pe tablă pentru cei din grupul față-în-față. Între timp, elevii din cohorta online (cei de acasă, asincron) își postează răspunsurile atunci când pot.
  • Instruirea directă: Elevii de acasă, din cohorta online și virtuală văd un film pre-înregistrat “flipped video” apăsând butonul de play pe link-ul pe care îl pui în chat-ul platformei video. Între timp, tu predai aceeași instruire directă, într-un mod mai interactiv către cohorta din clasă, față-în față. Elevii din cohorta online văd același film de instruire ca și cei din cohorta virtuală, ei pur și simplu trebuie să-l privească și să răspundă la întrebări până la finalul zilei.
  • Exerciții ghidate: Tu variezi exercițiile ghidate în funcție de zi. Așa că poți face exerciții ghidate de tine, în persoană cu elevii din clasă, în timp ce cei din cohorta virtuală se angajează în discuții în grupuri mici pentru a-și adânci înțelegerea conținutului. În ziua următoare, poți face invers. Cei din cohorta online au opțiunea de a se alătura celor din cohorta virtuală dacă au nevoie de mai multă practică ghidată (sau pot urmări înregistrarea discuțiilor, n.n.).
  • Exercițiu independent: Atunci când elevii se organizează în grupuri mici pentru a-și exersa învățarea, elevii pot lucra colaborativ utilizând camerele de discuție de pe platforma video, în timp ce elevii din clasă se grupează fizic. Elevii din cohorta online pot colabora utilizând instrumente asincron.

Cel de al doilea model este cel mai bine croit pentru fiecare mediu de învățare/ situație. Are puține ”momente spork.” Cu toate acestea, este o reală provocare în termeni de pregătire și logistică. Din acest motiv, câteodată ajută să împarți cohortele în clase separate și să permiți unor profesori diferiți să alterneze predarea între grupurile virtuale și cele în persoană.

Pentru învățarea bazată pe proiecte (#1), există mai multă flexibilitate. Poți concepe proiecte care să permită cohortei online să lucreze independent sau să programezi un timp de lucru colaborativ (#2) pe parcursul săptămânii. Apoi poți face verificări prin intermediul apelurilor pe mail sau video-conferință. Cohorta virtuală poate de asemenea să lucreze la aceleași proiecte, pe care tu le plasezi în fiecare cameră de discuții imediat ce ei se loghează. Între timp, elevii din clasă/ față-în-față pot începe să lucreze pe proiectele lor din momentul în care intră pe ușă. Ca facilitator, tu te poți mișca de la un grup la altul, în fiecare locație și să-i ajuți să rezolve probleme și să le ghidezi reflecțiile. Atunci când ai nevoie să oferi instruire directă, poți crea filme video pentru elevii din mediile virtuale sau online și tu poți face instruirea față-în-față pentru cei din clasă.

#1 http://www.spencerauthor.com/pbl-distance/Cum să faci din PBL o realitate în mediile de învățare la distanță)

#2 http://www.spencerauthor.com/remote-collaboration/Îmbunătățirea colaborării elevilor în învățarea la distanță și hibridă

Află mai multe

Dacă ești interesat/ă să afli mai mult despre această temă, am creat un hub virtual (#3) cu resurse, articole și webinarii înregistrate. De asemenea lucrez la o carte care sper să apară în curând.

#3 http://www.spencerauthor.com/virtual-learning/

Sursa: http://www.spencerauthor.com/5-hybrid-models/

One thought on “5 Modele pentru a obține rezultate maxime din învățarea hibridă (I)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.